Somnul întrerupt la bebeluși poate avea urmări grave. Ce au descoperit cercetătorii

Dezvoltarea neurologică a bebelușilor începe încă de la naștere și poate fi perturbată de factori la care nici nu te gândeai. Astfel, conform unui studiu recent, un somn întrerupt poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării neurologice.

Perioada esențială pentru dezvoltarea creierului unui copil este în primul său an de viață, în care acesta petrece o mare parte dormind. În acest interval se formează conexiunile neuronale și sunt întipărite amintirile senzitive. Însă, atunci când somnul este întrerupt, dezvoltarea creierului bebelușului este afectată. 

Conform unei cercetări publicate în Revista Americană de Psihiatrie de Universitatea din Washington, problemele cu somnul în primele 12 luni de viață pot nu doar să preceadă un diagnostic de autism, ci pot să fie și asociate cu o traiectorie de dezvoltare modificată într-o regiune cheie a creierului, hipocampul.

În cadrul studiului cercetătorii au analizat dovezi prelevate de la peste 400 de bebeluși cu vârsta 6-12 luni, care au fost ulterior diagnosticați cu autism și au întâmpinat probleme în a adormi. Problemele cu somnul au fost asociate cu traiectorii de dezvoltare modificate ale hipocampului.

Directorul Centrului de Autism din Universitatea din Washington, profesor de științe ale vorbirii și auzului și autor principal al studiului, Annette Estes, a declarat că “hipocampul este critic pentru învățare și memorie, iar schimbările din mărimea sa au fost asociate cu un somn de calitate proastă la adulți și copii mai mari. Un procent de până la 80% dintre copiii cu tulburări din spectrul autism se confruntă cu probleme ale somnului. Din experiența noastră clinică, părinții sunt extrem de preocupați cu privire la somnul copiilor, iar în cadrul lucrării noastre cu privire la o intervenție timpurie pentru autism am observat că problemele cu somnul influențează în mod negativ copiii și familiile.“ 

Specialistul consideră că somnul reprezintă o componentă esențială a autismului la unii copii, un indiciu fiind faptul că intervențiile comportamentale pentru a îmbunătăți somnul nu funcționează pentru toți copiii cu autism, chiar dacă părinții lor nu au făcut nimic greșit. Acest aspect sugerează că poate fi implicată o componentă biologică în cazul problemelor cu somnul la copiii autiști.

Studiul a implicat RMN-uri de la 432 bebeluși și chestionare ale părinților cu privire la somnul acestora, măsurând funcția cognitivă în mod standardizat. La final, bebelușii au fost clasificați în funcție de riscul de a dezvolta autism. Astfel, cei cu riscul cel mai ridicat de a dezvolta autism, respectiv 2/3 dintre cei studiați, au avut un frate mai mare care a fost deja diagnosticat.

Bebelușii cu frați care au autism au un risc cu 20% mai mare de a dezvolta o tulburare din spectrul autist, mult mai mare decât populația generală. 127 dintre copii au fost identificați drept cu risc redus la momentul investigației RMN ca urmare a lipsei unui istoric de autism. Copiii au fost reevaluați la vârsta de 24 luni pentru a determina dacă au dezvoltat autism, iar dintre 300 considerați cu un risc familial crescut, 71 au fost diagnosticați cu o tulburare din spectrul autist. Problemele cu somnul au fost mai comune în rândul bebelușilor cu tulburare din spectrul autist, precum și hipocampul mai mare. Nu au fost afectate alte structuri cerebrale.

Concluzii

Autorii subliniază că deși părinții au raportat mai multe probleme cu somnul în rândul bebelușilor cu autism comparativ cu cei care nu au avut, diferența a fost extrem de subtilă și observată doar când au fost comparați cu alte grupuri de copii. Tiparele de somn din primii ani de viață se schimbă rapid pe măsură ce bebelușii trec de la o durată prelungită de somn la un ciclu dormit/trezire. De asemenea, până la investigații suplimentare, nu se poate stabili că provocările cu somnul reprezintă un semn pentru risc crescut de autism.