Două analize esențiale pe care părinții trebuie să le facă bebelușilor în primul an de viață. Recomandările specialiștilor

În primele 12 luni de la naștere, duceți bebelușul la pediatru, îi faceți analizele de sânge. Însă, în copilărie, încercați să nu treceți peste două investigații prețioase în lipsa simptomelor - ecografia abdominală și cea cardiacă.

Cele două testări, fără iradiere, dau certitudinea că cel mic este... perfect construit. Multe dintre defectele congenitale nu se văd la ecografiile de sarcină.

După naștere, la orice examen medical sunt verificate bătăile inimii copilului. În unele cazuri, suflul anormal primește recomandare de ecografie cardiacă. E posibil să fie vorba despre o malformație congenitală. La nivelul cordului, nouă din cele 260 descrise de literatura de specialitate sunt mai frecvente. Și pot da semne nespecifice.

„E vorba de copii care cresc prost indiferent că e boală cardiacă sau altă afecțiune organică, în perioada de nou-născut, sugar au impact major asupra creșterii”, explică dr. Doru Dumbrava, medic primar cardiologie pediatrică.

Este vorba atât de creșterea în înălțime, cât și în greutate. Alți copii cu malformații cardiace congenitale obosesc repede în timpul suptului, ori au transpirații reci. Și bolile respiratorii frecvente și severe sunt un semn de întrebare.

„E responsabilitate mare a medicilor care investighează curent acești copii, trebuie să aibă flerul că ceva nu e în regulă. Sunt defecte minore la care există posibilitatea rezolvării pe cale naturală, defecte mici interatriale, ventriculare care se închid singure, și apoi îl urmărești din aproape în aproape, nu dacă l-ai găsit, gata la chirurg”, spune dr. Doru Dumbrava, medic primar cardiologie pediatrică.

Din toate aceste motive, în primul an de viață e recomandat să îi faceți copilului o ecografie cardiacă, ca să aflați că totul e perfect construit. Din exact acelasi motiv, și abdomenul trebuie văzut ecografic. Investigația nu presupune iradiere și se poate face reperat, fără riscuri.

„În mod expres ne adresăm și celor tineri, copii, adolescenți. Organismul uman are mai multe ingrediente, noi trebuie să știm în primul rând că avem toate organele, că n-avem un organ lipsă și că nu există patologie specifică vârstei mici”, explică dr. Nicu Caceaune, medic primar medicină internă.

Ulterior, specialiștii recomandă investigația, dacă cel mic se plânge de durere repetitivă la nivelul abdomenului. Dar pediatrii insistă ca, în acest caz specific, să le comunicați și contextul psihologic în care apare durerea.

„De foarte multe ori sunt cauze neurovegetive care duc la această situație, de exemplu copilul trebuie dus la grădiniță și când trebuie să plece începe durerea de burtă”, spune dr. Dumitru Orășeanu, medic pediatru.

Aproximativ 80% din cauzele de abdomen cronic dureros în cazul celor mici țin de sistemul nervos.