Desigur, toţi în lume, doresc ca copiii lor să fie sănătoși. Doar, sănătatea unei națiuni depinde numai de starea de sănătate a copiilor noştri. Orice abatere de la normă, orice diagnostic este dezamăgitor pentru părinți. Zgomotul ce se aude în inimă la copii este unul din acest diagnostic. Despre el, ne va spune cardiologul de categoria I, de la Spitalul Internaţional Medpark - Daniela Ivanov.
Daniela Ivanovcardiologul de categoria I, de la Spitalul Internaţional Medpark |
Din ce cauză apare acest zgomot la copii?
Zgomotul cardiac, aceste cuvinte sunt întotdeauna îngrijorătoare și alarmante pentru părinți. În unele cazuri pot fi justificate, dar la un număr semnificativ de copii, lucrurile stau mult mai bine decât se așteaptă. Este important să se înțeleagă că cele mai multe dintre aceste zgomote nu sunt nimic serios. În cazul în care medicul a spus, că copilul dumneavoastră are un zgomot cardiac, încercați să nu intrați în panică. Poate că nu este însoțit de anumite tulburări de circulaţie și nu există nici o patologie. Deși în cele mai multe cazuri, zgomotul nu indică boli organice patologice de inimă, trebuie să fie tratat cu mare grijă. Statistic, la fiecare al treilea copil sub vârsta de trei ani, se aude un zgomot cardiac, iar astăzi la mai mult de jumătate din toate naşterile înregistrate, ne ciocnim cu aceeaşi problemă. Acești copii sunt supuși la screening-ul suplimentar și se află la evidenţa unui cardiolog.
Zgomotul cardiac poate să apară ca urmare a cauzelor funcționale sau patologice.
Cînd este posibil primul diagnostic la inimă?
Examinarea cu ultrasunete a fătului în diagnosticul utero, permite 90% aproximativ diagnosticarea diferitor forme de vicii cardiace.
Prima consultaţie imediat după nașterea copilului se face la spital: cu un stetoscop pediatrul experimentat poate auzi tonurile şi zgomotul nu numai în inimă, dar şi pe cap (înainte de a se închide fontanela mare). Dacă este necesar, neonatologii prescriu o examinare suplimentară pentru a exclude anomaliile congenitale.
La vârsta de o lună, tuturor copiilor li se recomandă o examinare cu ultrasunete a organelor abdominale, creier, inimă, șold, examinarea electrocardiografică obligatorie pentru a determina starea de conducție a muşchiului inimii şi pentru a identifica grupurile de risc. Următoarea investigaţie se face la un an. Examinările ulterioare repetate se fac după necesitate, fiind incluse vizite suplimentare la specialiști. Astfel, șansa ca patologia inimii copilului va trece neobservată de către medici, practic lipseşte. Cu toate acestea, părinții trebuie să fie atenți.
Problema cea mai mare este, că părinţii nu atrag atenţia la aceste simptome periculoase, ignoră examinările copilului de către medici, dar în același timp boala progresează.
Care sunt principalele cauze ale acestei boli?
Funcționale - motive comune - coarda situată anormal a ventriculului stâng, falshorda, prolaps de valvă mitrală şi aortică, anemia, procesul infecţios complicat sau perioada de creștere activă a copilului.
Patologice - sunt caracteristice anomaliilor în dezvoltarea inimii, în grade diferite de circulaţie a sîngelui.
Inima omului este un organ muscular gol împărțit în patru camere: două atrii (dreaptă și stîngă) și două ventricule (dreaptă și stîngă). Între atrii și ventricule sunt valve atrioventriculare: premolar (mitrală) în ventriculul stîng și tricuspida - dreapta. Între ventriculul stîng şi aortă de la ea, precum și între ventriculul drept şi de la ea sunt, de asemenea, supapele arterei pulmonare cu trei uși. Datorită formei sale de pliante au denumirea de semilună. În funcţia inimii se evidenţiază două etape principale – diastolă, când se umple inima cu sînge, și sistola, atunci când sîngele este expulzat în principalele vase. Odată cu micşorarea inimii apar anumite sunete, în terminologia medicală sunt numite tonuri – primul și al doilea (aceste sunete pot fi auzite cu urechea "goală" - "tuc-tuc"). Ele sunt asociate în principal cu închiderea atrioventriculelor și valvelor. Pe măsură ce condițiile se schimbă, tonurile inimii pot schimba natura sau intensitatea lor, și, uneori, ele sunt însoţite de zgomot - sunete, uneori, se aud în pauzele dintre tonuri. Zgomotul e generat în cazul în care sunt turbulențe în fluxul de sînge sau de schimbare drastică a vitezei, de exemplu, este o discrepanță între debitul de volum la deschiderea prin care acesta trebuie să "sară" într-o unitate de timp. Astfel de modificări în circulația sîngelui sunt observate în diferite anomalii anatomice; cele mai importante dintre ele - boli cardiace congenitale (BCC). Cel mai des zgomote ele însoțesc stenoza (îngustarea) valvelor inimii sau a vaselor mari. Un alt motiv este lipsa de fiabilitate a supapelor clapetelor , care nu se închid complet, iar prin intermediul lor survne refluxul de sînge (regurgitare). Un alt motiv de zgomot este prezența unor defecte (găuri) în pereții inimii (între atrii sau ventricule) sau prezența comunicării între artera pulmonară și aortă (canalul arterial), prin care trece o parte din sînge (la fel este încălcat cursul normal în cavitățile inimii). Unele dintre aceste găuri funcționează în utero (de exemplu, canalul arterial deschis) iar după naștere se închide de la sine.
Numiţi caracteristicile zgomotelor cardiace (care sunt)?
Zgomotul cardiac se împărte în trei tipuri - zgomote funcționale (sau inofensive) dobândite și congenitale (zgomote patologice).
În cazul în care la un copil se aud zgomote funcționale (“zgomote inocente"), aceasta înseamnă că zgomotul în inima lui nu e cauzat de o boală congenitală sau reumatică. În primii ani de viață, acest tip de zgomot este foarte frecvent. Treptat, el trece pe măsură ce copilul ajunge la adolescență. Doctorul informează părinții despre zgomotul funcțional al copilului, pentru ca atunci când va fi redescoperit de către un alt medic, părinții să explice că au mai existat aşa zgomote şi mai înainte. Zgomotele funcționale nu sunt însoțite de tulburări ale circulaţiei sanguine, care ar afecta starea inimii sau alte organe. ECG şi radiografia toracică sunt normale. "Zgomotul inocent", de multe ori este prezent la nou-născuți și la sugari și reflectă procesele de restructurare a circulației sanguine, care apar în sistemul cardiovascular ca urmare a adaptării la viața extrauterină, dar ele mai pot fi întîlnite şi la adulti. Se crede că din media tuturor zgomotelor detectate, 40-50% sunt doar zgomote inocente.
Cauzele apariţiei acestor zgomote funcționale pot fi diferite. Cea mai frecventă cauză este poziţia anormală a coardei ventriculului stâng. Acesta este un cordon fibros sau fibro-muscular, care se află în ventriculul stâng al inimii, interconectînd peretele opus (sau mușchii numiţi papilari). Intensitatea zgomotului din inimă depinde de numărul și locația cordului. Este cunoscut faptul că el în copilărie este mult mai frecvent decât la adulți. Acest lucru se datorează faptului că la copii ventriculul stâng este de formă eliptică, în timp ce la adulţi este mai aproape de configurația mingiii. Anume din acest motiv, extinderea ventriculului cu vârstă poate împinge treptat cordul, care se atașează la suprafaţa muşchiului inimii şi ca şi cum se autodistruge (dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna). Cordul, acesta este o anomalie, dar relativ inofensivă. Cordul situat anormal creează efectul de "zgomot", fără a compromite fluxul sanguin în interiorul inimii. Cu toate acestea, există dovezi că cordul poate fi unul dintre cauzele aritmiii cardiace.
Aceasta nu este unicul motiv al zgomotelor din inimă. Zgomotul poate provoca prolaps (deviere) mitrală şi aortic a valvelor, un orificiu oval (sau o"fereastra") deschis și așa mai departe. Motive, de fapt, sunt o mulțime ...
Unele dintre anomalii necesită supraveghere și îngrijire medicală de specialitate, altele cu timpul se reduc. De exemplu, există zgomot pur funcțional care poate fi însoțit de anemie severă şi de rahitism, care se evidenţiază pe fonul febrei ridicate, infecțiilor severe sau în perioada de creștere activă a copilului, precum și în multe alte cazuri.
Zgomotele anormale sunt anomalii caracteristice în dezvoltarea inimii, într-o anumită măsură ţin de circulația sângelui. Ele, în mod normal pot fi achiziționate sau înnăscute (congenitale).
Zgomotele congenitale
Aceste zgomote sunt cauzate de boli cardiace congenitale. Cel mai adesea ele se depistează chiar în instituţiile de îngrijire medicală sau în primele luni de viaţă ale copilului la domiciliu. Zgomotele cardiace congenitale la nou-născuţi, indică de multe ori viciul cardiac. Important este de a determina modul în care interferează cu funcționarea normală. Cu mici defecte oamenii pot trăi o viață. Dar, în cazul în care boala este însoțită de cianoză a pielii, respirație grea, întârziere în dezvoltarea copilului, trebuie să se recurgă la o intervenție chirurgicală. Eliminarea viciului se face prin metoda chirurgicală.
Zgomotele dobândite
Cauza celor mai răspîndite zgomote dobândite este atacul reumatic. Acesta contribuie la formarea inflamațiilor valvei cardiace. Astfel, inima nu are capacitatea de a îndeplini pe deplin funcția sa. Valvele afectate fie dau scurgeri de sânge sau nu permit circulaţia normală. În cazul în care medicul nu a găsit dovezi că există un zgomot, aceasta poate indica fie procesul reumatic acut sau existenţa unei boli în trecut.
Cum poate fi diagnosticat?
Auscultația - examinarea periodică obligatorie a tuturor nou-născuţilor. Aceasta permite identificarea timpurie a unui zgomot cardiac la un copil, pentru a afla cauza lor și a lua în timp util măsuri pentru tratarea anomaliilor congenitale.
Metoda principală este de a studia cu ultrasunete inima – Ecocardiografia, este sigură, nedureroasă şi foarte informativă. Dispozitivele moderne permit obținerea unei singure imagini bi-și tri-dimensională a inimii, pentru a determina viteza debitului sanguin și a presiunii cu diferitele ei ramuri, pentru a determina direcția și fluxul turbulent. Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de faptul că rolul principal în diagnostic îl joacă specialistul, care desfăşoară activităţi de cercetare și interpretează datele.
De asemenea, pentru diagnostic se utilizează ecocardiografia, se foloseşte tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică, uneori în combinație cu administrarea intravenoasă a substanțelor de contrast. Aceste studii sunt utile mai ales dacă doriți să vedeți starea diferitor sisteme ale organizmului - cardiovasculare și respiratorii. Aceste metode, precum şi ecocardiografia, pot fi efectuate în ambulatoriu, fără a recurge la internarea copilului.
Cu toate acestea, ele sunt destul de scumpe și necesită imobilitatea pacientului pentru o perioadă de investigaţii, este dificil să se obțină de la copil (dar dacă este necesar pentru diagnosticarea unora dintre aceste tehnici, atunci se va efectua sub anestezie generală). Dacă va fi necesar ca medicul să clarifice presiunea și conținutul de oxigen în cavitățile inimii, atunci se va folosi cateterul cardiac. De regulă, acesta este administrat ca agent de contrast pentru imagistica cavităților inimii și a vaselor - angiocardiografie. Aceste studii sunt mai complexe și necesită spitalizare.
Cum sunt supravegheaţi şi trataţi în astfel de cazuri copiii?
Un copil cu orice zgomot cardiac, ar trebui să meargă cel puțin o dată la un specialist calificat, pentru un diagnostic corect și pentru a determina tactica observațiilor și tratamentului. Pentru a primi îndreptarea la investigaţii, e necesară vizita la un pediatru. Pacienţii cu zgomot inocent, au nevoie periodic de investigaţii (ecocardiografie și consultarea unui cardiolog), cam o dată pe an, așa cum sunt posibile modificări legate de vârstă, ale valvei sau a altor structuri ale inimii iar valoarea zgomotului se poate schimba. Pentru același motiv, ar trebui să fiţi la evidenţă la un singur doctor, care poate fixa caracterul, tonul, zgomotul şi dinamica lor în timp. Experiența arată că, atunci când zgomote inocente persistă o lungă perioadă de timp, aceasta nu este o problemă gravă, copiii se pot juca, face sport, dans şi alte activități legate de efortul fizic intens. Pacienții cu zgomot și cu prezența bolilor cardiace congenitale pot fi împărțitţi în trei grupe.
Primul grup cuprinde cei care au nevoie pentru a efectua o intervenție chirurgicală urgentă, pentru a preveni complicațiile grave și uneori chiar moartea. Astfel de copii ar trebui să fie trimişi la Spitalul cardiologic. După o intervenţie de succes este prezentat în supraveghere cardiologului pediatru, care indică sau corectează tratamentul medicamentos, recomandă activitatea fizică corespunzătoare, etc.
Al doilea grup include copii cu tulburări, care nu pot fi corectate sau care au alte boli grave, făcând operație de sens (de exemplu, concomitent cu leziunile cerebrale severe). Proporția la astfel de pacienți este de aproximativ 15% din pacienții cu boli cardiace congenitale. În astfel de cazuri, poate fi doar tratament medical de susținere.
Cel de- al treilea și cel mai numeros grup este format din copii cu tulburări circulatorii minore; riscurile chirurgicale depășesc riscul complicaţiilor grave, în cursul natural al bolii. Acești pacienți ar trebui să fie sub supraveghere medicală la cardiologul pediatric; periodicitatea invesrtigaţiilor e determinată de natura bolii cardiace, în unele cazuri, un diuretic sau tratamentul cu alte medicamente. Odată cu progresarea bolii, se ridică întrebarea cu privire la intervenţia chirurgicală.
Există vreo prevenire a zgomotului la inimă?
Prevenirea zgomotelor la inimă - este în primul rând sănătatea părinților, fumatul înainte şi în timpul sarcinii, consumul de alcool și consumul de droguri,alimentaţia mamei în timpul sarcinii și alăptarea, vitaminile luate de copil, plimbările zilnice la aer curat, exercițiile fizice, un control regulat. Normalizarea este obligatorie pentru muncă, timpul liber, rutina de zi cu zi, regimul adecvat în conformitate cu durata suficientă de somn.
Trebuie să ne amintim că tuturor copiilor cu prolaps de valvă mitrală le este contraindicat efortul în exercițiile fzice! Dar acest lucru nu înseamnă că ei nu pot face exerciţii fizice sau nu se pot juca în diverse jocuri la aer liber. Despre limitele permise de mobilitate va trebui să se consulte cu medicul. Problema educației fizice și sportului este rezolvată individual după evaluarea performanțelor fizice de către medic și adaptarea lor la sarcina fizică. Se recomandă: înot, schi, patinaj, ciclism. Nu sunt recomandate activitățile sportive asociate cu mișcări de caractere sacadat (sărituri, lupte, karate, etc).