„Mi-am botezat fiica după sora mea care a murit" - Este recomandat să le dăm copiilor numele persoanelor decedate?

Din dragoste pentru o rudă trecută în lumea celor drepți și din dorința de a-i menține amintirea vie, adesea părinții își numesc bebelușii după persoanele decedate din familie. Este și cazul unei femei care și-a numit fiica după sora ei mult iubită și plecată prea repede de pe această lume.

Numele este prima carte de vizită cu care copilul vine pe această lume. În funcție de numele pe care îl primește la botez, copilul va fi norocos, va avea succes în viață, va fi plăcut de ceilalți. Practic numele unui individ are putere asupra destinului său.

Ce se întâmplă atunci când bebelușii primesc la naștere numele unei persoane decedate din familie? 

Din dorința de a duce tradiția mai departe sau din prea multă dragoste pentru cel/cea care nu mai este printre noi, părinții adesea pun nume de acest gen copiilor.

Așadar, la naștere, un bebeluș poate primi numele bunicii sau străbunicii decedate, numele bunicului, unui unchi la care mama a ținut foarte mult, numele bunicii tatălui, iar lista poate continua. Pe cât de înduioșătoare pare această decizie și de emoționantă, pe atât de mult rău poate provoca copilului. De ce? Pentru că punem un întreg "bagaj" pe umerii inocenți ai copilului. 

Cel mic vine pe această lume ca fiind o ființă unică și merită un nume potrivit pentru el. Chiar dacă anumite trăsături sunt asociate unei persoane care a trecut în lumea celor drepți, părinții ar trebui să se gândească de două ori înainte să își numească bebelușul după o rudă decedată. În unele cazuri, depresia este cea care stă la baza unui asemenea alegeri pentru că părintele care suferă după cineva drag și vrea să-i poarte vie memoria, alege să o facă prin intermediul copilului său. 

Totuși, la ce nu se gândesc acest părinți este la modul în care se va raporta copilul la povestea alegerii numelui său. Este important de avut în vedere faptul că cei mici nu cunosc rudele ale căror nume "le-au moștenit", astfel că există riscul să simtă că-și trăiesc viața în umbra unor necunoscuți.

O femeie care dorește să își păstreze anonimatul ne împărtășește povestea alegerii numelui fetiței ei. Copila, ajunsă la vârsta maturității acum, poartă numele mătușii ei Kristin care a decedat în urma unui anevrism cerebral cu șase săptămâni înainte ca ea să se nască.

Fiindu-i cea mai bună prietenă, Kristin, singura soră a femeii, cu șapte ani mai tânără decât ea, îi era și cea mai apropiată dintre toți frații. Cele două surori aveau o legătură atât de strânsă, încât vestea teribilului anevrism a venit ca un șoc ce a determinat femeia să îi pună numele copilului ei după sora mult iubită.

„Îmi amintesc cum îi împingeam căruciorul prin oraș, cum ne jucam de-a mama și de-a fiica, apoi cum ascultam aceeași muzică atunci când s-a mai mărit și vorbeam mereu cu ea la telefon chiar și când am plecat la facultate. Am devenit cele mai bune prietene atunci când ea a intrat în liceu și eu am insistat să vină să locuiască cu mine. Era de o bunătate și o voioșie ieșită din comun și m-a ajutat atunci când am aflat că voi fi nevoită să-mi cresc singură fiica. Nu aș fi fost mamă singură, o aveam pe sora mea alături. Prețuiesc fiecare moment pe care l-am petrecut împreună dar din păcate, moartea ne-a despărțit”, mărturisește femeia.

„Am pus numele fiicei mele după sora mea pentru a-i onora memoria”

„Șase săptămâni înainte ca fiica mea să se nască, sora mea a suferit un anevrism puternic în apartamentul în care locuiam amândouă. Două zile mai târziu, sufletul ei era purtat printre îngeri. Decesul ei subit mi-a cutremurat întreaga existență, lăsându-mă într-o goliciune și un abis greu de descris. Așa că am decis să-mi numesc fiica după ea pentru a-i menține amintirea vie. De multe ori când îmi leagănam copila în brațe, simțeam că o îmbrățișez și pe sora mea, îi simțeam spiritul alături de noi.

Kristin este numele fiicei mele și în ziua în care a împlinit 17 ani am ținut-o la piept atât de strâns, în încercarea de a simți vie prezența surorii mele care și-a pierdut viața la aceeași vârstă. Pe măsură ce a crescut, Kristil a înțeles că îi poartă numele mătușii ei mai departe și a încercat prin fiecare poveste pe care i-am spus-o să creeze o conexiune între ea și draga mea, Kristin. 

Toate aspirațiile surorii mele, toate neîmplinirile ei, sunt acum împlinite prin intermediul fiicei mele, care, după ce a explorat mai multe colțuri ale lumii, a decis să se mute în Paris, locul în care și sora mea dorea să locuiască”, a concluzionat mămica.

În fond, numele este doar un apelativ, o etichetă, iar importantă este identitatea fiecărei persoane în parte. În ceea ce privește numirea bebelușului după o rudă decedată, părinții ar trebui să se gândească de două ori înainte să ia o astfel de decizie.

Sursa: qbebe.ro