4 greșeli pe care le repetă părinții încercând să-și determine copiii să se cumințească

Creșterea și disciplinarea copiilor este o adevărată artă, pe care părinții o pot învăța din propriile greșeli și cu ajutorul unor recomandări utile de la specialiști. Până și cei mai bine intenționați părinți comit greșeli. Greșeli care mai apoi se răsfrâng asupra copilului. Tocmai de aceea ar fi indicat să fim atenți la sfatul psihologilor, educatorilor, învățătorilor care au mai multă experiență în ceea ce privește lucrul cu copiii.

Prea mulți NU conduc la prea puțină disciplină

„NU-ți mai bate sora!”, „NU mai strica jucăriile!”, „NU mai trage câinele de coadă!”, „NU ai voie la prize!” Ați numărat vreodată de câte ori spuneți NU copilului, în încercarea voastră de a-l disciplina? E drept, nici un părinte nu vrea să se zică despre copilul lui că este prost crescut sau needucat, dar când i se spun prea mulți NU, copilul devine imun. Pur și simplu nu-i mai aude. Așa că, în loc să-i spuneți „Nu face asta”, mai bine i-ați spune cum ați vrea să se comporte.

De exemplu, nu vreți ca cel mic să stea în picioare în cadă. „NU sta în picioare!” nu are efect. În schimb fraza „Este mai bine să stai așezat în cadă pentru că este alunecoasă, poți cădea, te poți lovi și te va durea!” va fi mult mai bine asimilată. Nu numai că va asocia căderea cu durerea (și durerea e ceva rău, cu siguranță a experimentat-o de câteva ori până acum), dar are o alternativă. Are de ales, deci puterea e la el și acest lucru îl responsabilizează. Iar când a ales să stea jos, faceți tot posibilul să-i arătați cât de mulțumiți și de mândri sunteți de alegerea lui.

În dorința de a-i disciplina, uitați că, totuși, sunt copii

Situație: Sunteți în autobuz, sau în biserică, sau la film, și copilul începe să țipe. Dacă îi spuneți „sssttt”, va țipa din nou cu siguranță. Sunteți din ce în ce mai stresați, vi se pare că lumea din jur râde deja de voi, isteria devine din ce în ce mai mare, și a voastră, și a copilului. De-acum începeți să credeți că o face dinadins și totul va culmina cu o palmă. Rezultatul: copilul urlă și mai tare. Deci, n-ați rezolvat nimic. Dacă țipă, copilul transmite mesajul că nu știe cum să se comporte într-o astfel de situație.

Poate n-a mai fost niciodată în autobuz sau la biserică. Deci n-are de unde să știe ce are de făcut. Dacă sunteți în autobuz îi spuneți că trebuie păstrată liniștea pentru a nu-i deranja pe cei din jur; dacă sunteți în biserică îi puteți spune că Doamne-Doamne aude mai bine dacă i se vorbește în șoaptă. Totul trebuie făcut cu calm și răbdare. De asemenea, puteți să-i dați exemple lumea din jur. Copiii se pricep de minune să-i imite pe ceilalți. Așa că arătați-i modele demne de urmat: alți copii care stau liniștiți.

Ca să aveți un copil disciplinat, trebuie să fiți voi înșivă disciplinați

De multe ori, părinții vor să aibă copii cuminți, însă ei înșiși uită cum să se comporte. De câte ori n-ați țipat nervoși în telefon la vreun coleg de serviciu, fără să vă dați seama că cel mic e lângă voi și vă aude? De câte ori n-ați înjurat de față cu copilul când cineva nu v-a dat prioritate la semafor? Cât timp credeți că va trece până când copilul va face exact ce a văzut? Ei, bine, foarte puțin. E drept, e cam greu să fii părintele perfect tot timpul, fără să aveți nici cea mai mică ezitare. Dar în momentul în care greșiți, trebuie să cereți imediat iertare. Copilul trebuie să știe că acel comportament este deviant, că ați făcut ceva nepermis și că data viitoare veți încerca să nu mai repetați greșeala.

Nu sunt consecințe, nu e disciplină

„Dacă nu închizi televizorul imediat, o să vezi tu ce o să-ți fac!”, „Nu mai țipa că vin la tine!”, „Nu mă mai mai supăra că nu știu ce-ți fac!”… Vorbe, vorbe, vorbe. Ați obținut vreun rezultat în urma acestor fraze amenințătoare? Cu siguranță NU! Ca să învățați copilul niște reguli, în primul rând trebuie să-i vorbiți frumos. „Închide televizorul, te rog! Dacă nu-l închizi acum ca să te duci la culcare, mâine nu mai ai voie deloc!”. Deja, copilul are în minte imaginea zilei de mâine fără televizor și are de ales: să încalce acum o regulă pentru câteva minute în plus, dar mâine va fi toată ziua fără TV sau să vă asculte.

De cele mai multe ori va alege a doua variantă, iar în acest caz, neapărat, să-i spuneți „Mulțumesc!”. Și dacă alege prima variantă, mâine sub nici o formă să nu-i cedați. Rămâne FĂRĂ televizor. El trebuie să știe că suportă consecințele faptelor sale. Dacă de două-trei ori vă veți impune punctul de vedere și veți fi fermi pe poziție, apoi, indiferent e situație, când îi veți spune ce consecințe va avea de suportat „dacă nu…”, va fi foarte disciplinat și ascultător.