Este greșită preconcepția că un bebeluș are nevoie doar de hrană, somn în primele luni de viață. Micuții sunt abia la început de drum, iar asta înseamnă că urmează să descopere și să exploreze multe lucruri noi și interesante. Nu văd ei prea bine la început, dar simt, fac mişcări mici şi parcă au nişte antene invizibile care le atrag atenţia spre cuvintele mamei şi gesturile mamei. Cum am putea, aşadar, să le stimulăm mintea mai bine, atât timp cât au înnăscută curiozitatea?
Se va uita din ce în ce mai intens la fața mamei în timpul alăptării, o va urmări cu interes, iar simțul tactil îi asigură contactul direct cu pielea ei – prin obrăjori, mânuțe, prin nas, gură. Se creează astfel legătura dintre copil şi mamă. Ce facem? Le vorbim, suntem tandri cu ei; îi asigurăm că nu sunt singuri, că dragostea e de partea lor.
Când plânge, este evident că bebeluşul are nevoie să i se răspundă, aşa că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i… răspundem! În felul acesta, el capătă încredere, iar lumea din jur îşi mai pierde din mister. Cuvântul cheie? Conexiunea! Ştiindu-le nevoile, preîntâmpinăm neplăcerile, le dăm semnale concrete din noul mediu. „Hei, bebe, nu eşti singur, mami e aici!“ – iată un mesaj care poate fi transmis tactil, prin reacții prompte, prin încurajări verbale.
Jucăriile potrivite? Poate un carusel, pentru început – pentru a urmări formele mişcându-se deasupra lui, sau desene în carouri/ contraste puternice (se pot realiza de mână, cu o cariocă groasă). Pe măsură ce va creşte, activitățile se vor diversifica şi se vor adapta vârstei.