Oamenii de știință au studiat reacțiile mai multor copii, cu vârste cuprinse între șase și nouă luni, la un joc în care examinatorul nu putea sau nu voia să împartă o jucărie cu ei. Bebelușii au observat și au acceptat cu calm situația în care examinatorul nu avea posibilitatea să își împartă jucăria, din motive care nu țineau de el. Copiii și-au exprimat însă în mod evident nemulțumirea în cazul în care examinatorul pur și simplu nu voia să împartă jucăria.
Copiii remarcă dacă îi tachinăm, sau suntem manipulatori și reacționează ca atare, a remarcat coordonatorul studiului, Heidi Marsh, citat de ScienceDaily.com.
Rezultatele sunt foarte interesante, deoarece este prima dată când s-a folosit comportamentul social al copiilor pentru a demonstra că, la vârsta de șase luni, ei înțeleg scopul acțiunilor noastre.
Rezultatele studiilor anterioare au demonstrat că aceste abilități se dezvoltă abia începând cu vârsta de nouă luni. Un cercetător spune totuși că cercetările anterioare au folosit metode nepotrivite pentru copii mai mici de noua luni. Un copil de șase luni are modalități de exprimare diferite de un copil de noua luni.
În această cercetare s-au folosit indicatori specifici comportamentului cotidian al copiilor de șase luni. Astfel, au fost urmărite răspunsurile sociale ale bebelușilor, precum tristețea, privirile, zâmbetele sau gângurelile.
La studiu au participat 40 de copii, de șase și nouă luni. Copiii au stat în brațele mamei lor, la o masă, iar examinatorul s-a plasat în fața lor. În jumătate din cazuri, jucăria nu i-a fost dată copilului pentru că examinatorul nu a dorit acest lucru. În restul cazurilor, copilul nu a primit jucăria pentru că adultul, chiar dacă încerca, nu avea efectiv posibilitatea de a i-o înmâna. În plus, cercetătorii s-au folosit și de expresiile faciale ale examinatorului. Acestea reprezintă repere importante, cu ajutorul cărora copiii înțeleg obiectivele celorlalți.
Cercetătorii au remarcat că atât bebelușii de șase, cât și cei de nouă luni, au evitat schimbul de priviri, în situația în care examinatorul nu vroia să le dea jucăria. În situația în care adultul nu putea să le dea jucăria, copiii au sugerat că înțeleg că există o problemă și au încercat să obțină ajutorul acestuia. Copiii de nouă luni s-au manifestat dând din mâini, în cazurile în care adultul a arătat că nu vrea să le dea jucăria. Reacțiile copiilor de șase luni au fost în mod evident mai afective, ei devenind mai triști și încruntându-se.