Masaru Ibukaeste unul din fondatorii corporației Sony,de asemenea, organizatorul și conducătorul Asociației pentru dezvoltare timpurie, care este renumită prin metodele sale unice. Copii educați ”după Ibuka”, desenează extraordinar, înoată, cunosc la perfecție limbi străine, cântă și chiar compun muzică simfonică. Acești copii se adaptează de minune la mediul înconjurător.
 |
Masaru Ibuka |
Tehnica de educație a lui Masaru Ibuka
Stereotipul despre educația ”japoneză” spune că în Țara soarelui răsare, micuților li se permite totul, însă, într-un anumit moment, se încep a strânge șuruburile și micii japonezi se aliniază în structura ierarhică rigidă a societății, unde autoritatea celor mai mari este de necontestat.
Masaru Ibuka consideră că această abordare este profund greșită. În opinia lui Masaru Ibuka, lipsa de intervenție la o vârstă fragedă, iar ulterior, presiunea asupra copilului la o vârstă mai mare poate doar să inhibe talentele sale și să genereze rezistență din partea copilului. Anume în primii ani de viață ai copilului, părinții trebuie să fie tandri și în același timp severi. Odată cu dezvoltarea lui ca personalitate, treptat, ”se dă drumul la lesă” demonstrând respect față de voința lui.
Metoda lui Masaru Ibuka este criticată cel mai mult pentru faptul că aceasta admite pedeapsa fizică în raport cu copiii mici, în special, pălmuirea. Însuși autorul își exprimă poziția în felul următor: la vârsta de 2-3 ani la copil se dezvoltă sentimentul demnității personale, de aceea, pedepsirea severă la această vârstă este deja problematică.
Cu cât mai mult este certat și pedepsit, cu atât mai neascultător și capricios devine copilul.
Pentru a evita formarea unui astfel de cerc vicios, există o singură soluție – copilul trebuie să știe despre disciplină până la vârsta de un an de zile.
În orice caz, pedeapsa fizică nu trebuie să umilească copilul și nici să-i trezească stea de răzbunare. Copilul trebuie lăudat mai des, certat și pedepsit – mai rar. Și, în nici un caz, copilul nu trebuie de certat de față cui altă persoană, țineți minte că constrângerea este cea mai proastă metodă de învățare. Grija față de dezvoltarea intelectuală nu presupune violență, ci trezirea interesului față de procesul de cunoaștere.
Din punctul meu de vedere, scopul principal al dezvoltării timpurie înseamnă să previi apariția copiilor nefericiți. Copilului i se oferă posibilitatea să asculte muzică de calitate și să învețe a cânta la vioară nu pentru a crește un muzician remarcabil. El învață limbile străine nu pentru a se face un lingvist genial și nici măcar pentru a-l pregăti pentru o grădiniță ”bună” sau școală primară. Important este de a dezvolta în copil posibilitățile sale potențiale nelimitate, pentru ca să existe mai multe bucurii în viața lui și în lume. Masaru Ibuka
”După trei deja e târziu”: atragem atenția și memorăm
Nici un copil nu se naște geniu și nici un copil nu se naște prost. Totul depinde de stimulare și gradul de dezvoltare al creierului în anii de viață decisivi ai copilului.
Dacă de la bun început, nu se pune un fundament sigur este imposibil de construit o clădire rezistentă: chiar dacă va fi frumoasă la exterior, ea oricum se va sfărâma bucăți din cauza vântului puternic sau un cutremur. Dezvoltarea timpurie reprezintă un atare fundament. El trebuie să fie puternic de la bun început, pentru că fundamentul nu mai poate fi construit dacă clădirea este, deja, ridicată.
Ochii și nasul i se transmit copilului dumneavoastră ca moștenire, iar expresia feței lui reprezintă acea oglindă în care se reflectă relațiile din familie.
De multe ori, dezvoltarea timpurie este redusă la ceea că copilul este îmbibat cu informație sau învățat să scrie și să citească la o vârstă fragedă. Dar ceea ce este mult mai important – dezvoltarea capacității lui de a raționa, aprecia, a percepe. Pentru asta nu existe programe speciale și doar comportamentul părinților, ceea ce fac și ce simt, felul în care vorbesc cu copilul, poate forma personalitatea copilului.
Dacă mama este răcită, ea poate încerca să nu-și molipsească copilul, de exemplu, să nu-l țină în brațe prea aproape sau să-și pună mască medicinală. Însă, nu sunt atât de multe mame care-și fac griji de a nu transmite copiilor problemele lor. Virusul cu denumirea ”nervozitate” de care suferă mama, este mult mai molipsitor și puternic decât virusul răcelii.
Sfaturile lui Masaru Ibuka
Masaru Ibuka nu a elaborat noi jocuri de dezvoltare sau jucării așa cum au făcut mulți alți metodiști, însă, a oferit câteva sfaturi utile.
1. Învățați poezii pe de rost. Creierul copilului este capabil să țină minte de la 100 la 200 de poezii scurte. Cu cât mai intensiv este folosită memoria, cu atât mai bine funcționează și se dezvoltă. Capacitatea copilului de memorare trebuie antrenată atât timp cât pentru el este interesant să repete. Sunt cunoscute cazuri când micuți de doi ani recitau poezii lungi, iar alții de vârsta lui nu puteau memora nici catrene scurte.
2. Luați copilul în brațe. Comunicarea, contactul fizic cu părinții influențează nu doar intelectul copilului, dar și formează o persoană r5eceptivă și sensibilă. Și, în general, comunicarea, interacțiunea cu părinții nu poate fi prea multă. Un nou născut nu poate fi alintat cu somnul comun sau tandrețe.
3. Diversificați exercițiile. Pentru un copil este important să-și încerce capacitățile prin diversificarea exercițiilor cu ajutorul unui cerc extins de obiecte decât focusarea atenției la un singur obiect. Pe de altă parte, dacă înregistrează succese într-un anumit domeniu, îi va oferi siguranța în sine și va înainta cu succes în alte domenii.
4. Dați-i copilului creioane cât mai devreme posibil. Tot ce face copilul cu mâinile sale – desenează, aruncă jucării, rupe hârtie colorată – îi dezvoltă intelectul și capacitățile creative. Cu cât mai devreme îi veți da copilului creioane colorate, rezultatele vor fi cu atât mai bune. Însă, dacă-l veți întrerupe la fiecare minut cu (”Ține creionul corect” sau ”Merele trebuie să fie roșii”), veți crea impedimente în dezvoltarea capacităților sale creative.
5. Antrenați mâna stângă la fel ca și mâna dreaptă. Atrageți atenția asupra faptului că maimuțele folosesc liber ambele mâini atât pentru mâncare cât și pentru joacă. În această privință, omul este mai puțin perfect…
6. Nu-i cumpărați copilului prea multe jucării. Abundența de jucării va împrăștia atenția copilului. Dacă doriți să dezvoltați fantezia micuțului, gândirea abstractă și creativitatea, nu-i cumpărați tot ce el cere. În imaginația copilului, o bucățică de copac sau capacul de la ceainic se pot transforma într-o casă sau corabie de poveste – și asta este mult mai interesant decât o jucărie scumpă din magazin care poate fi utilizată numai cu un scop anume.
7. Mișcați-vă mai mult. Mersul pe jos stimulează procesul de gândire și este un exercițiu perfect pentru intelect. Nu în zadar, multe personalități talentate spuneau că în timpul plimbărilor le veneau în gând noi idei și erau cuprinși de creație.
Așa spunea marele Masaru Ibuka
Înainte de a educa copiii, mai întâi trebuie de educat părinții.
Mersul este benefic pentru copii. Din cei 639 de mușchi ai corpului nostru, 400 participă la procesul de mers. Nu în zadar, mulți scriitori spuneau că atunci când munca stătea pe loc mergeau la plimbare, iar în timpul acesteia le apăreau noi idei. După toate probabilitățile, mersul pe jos stimulează procesul de gândire.
Modelarea, tăierea ozoarelor în hârtie și modelarea figurilor din hârtie dezvoltă capacitățile creative ale copilului. Copilul care a început să modeleze la o vârstă fragedă îi întrece semnificativ pe copiii de seama lui în ceea ce privește asimilarea diferitor abilități. Și nu vorbim aici despre faptul că a început să modeleze devreme, ci despre faptul că modelarea i-a trezit abilitățile intelectuale și creative. Agilitatea mâinilor și auto-exprimarea – sunt primele, dar nici pe departe unicele, calități pe care le capătă copilul cu ajutorul modelării. Copilul examinează cu interes obiectele ce-l înconjoară și reacționează în mod special la cele care-i oferă ”bucuria de mișcare” și-i satisfac necesitățile din punct de vedere creativ.
Oferiți-i copilului dumneavoastră creioane cât mai devreme posibil. Tot ce face copilul cu mâinile sale – desenează, aruncă jucării, rupe hârtie colorată – îi dezvoltă intelectul și capacitățile creative.
Am impresia că în Japonia, copiilor li se oferă prea multe jucării. Atunci când în jurul copilului sunt prea multe jucării, el se obosește și-i vine greu să se concentreze la ceva anume. Copilul se joacă cel mai bine cu o singură jucărie, născocind diferite jocuri cu ea. Jucăriile gata rar când sunt pe placul copiilor pentru că acestea au prea puțin în comun cu lumea ce-i înconjoară. Cel mai bine este atunci când copilul își face propria sa jucărie.
Atunci când copilului i se oferă o coală standard de hârtie, din start el este lipsit de posibilitatea de a alege. Copilul vede o lume enormă (mult mai mare decât își pot imagina părinții), atunci când copilul ia în mână creionul pentru prima dată și depistează că el poate lăsa urme pe o foaie curată. Această lume este mult mai mare decât o coală standard de hârtie. Eu i-aș da copilului o coală de hârtie enormă pentru ca el să se poată târî și desena pe ea. Să educi copilul înseamnă să te educi pe tine însuți.
