Îngrijirea bebelușului este cel mai important aspect din viața unei mămici, mai ales când el este agitat. Ea trebuie să acorde atenție tuturor semnelor pe care micuțul le transmite pentru a-i înțelege nevoile și a i le satisface. Când copilul începe să fie agitat este primul semn că ceva nu e în regulă.
Iar când îngrijești un bebeluș, unul dintre factorii de stres este plânsul acestuia. Studiile au demonstrat că persoanele care îngrijesc un bebeluș, fie că este vorba despre mamă, tată, bunici sau bone, imediat după auzirea plânsului copilului prezinta o creștere a pulsului și a stării de alertă.
Această reacție determină să îl ajute pe bebelușul neajutorat. Se pare însă că numai părinții sunt „dotați” cu capacitatea de a-și liniști copilul agitat aproape imediat. Reacția este puțin întârziată în cazul persoanelor străine.
Când este agitat și plânge, acesta comunică, de fapt, cu cei din jur.
Poate transmite semnale precum foame, scutec ud, frig, cald, plictiseală, singurătate, durere sau boală. Bebelușii folosesc un singur „cuvânt”, plânsul, însă, cu timpul, părinții își dau seama de mesajele transmise de copil după intensitatea plânsului, după sunetele scoase.
Un bebeluș sănătos, cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 săptămâni, plânge, în medie, două ore pe zi. Dacă plânge mai mult de atât, înseamnă că este afectat de colici.
Imediat ce plânge bebelușul, părinții încep să se gândească: Îi e foame? NU! E ud scutecul? NU! Îi e frig sau cald? NU. Atunci probabil, e supărat că l-am lăsat singur în camera lui să doarmă. Și, minune, imediat după ce a luat copilul în brațe, acesta se liniștește instantaneu și se oprește din plâns. Dacă s-a oprit din plâns, înseamnă că nevoia bebelușului a fost satisfăcută.
Când plânge din nou, e clar, trebuie reluată întreaga activitate amintită mai sus.
Dacă tot nu se liniștește, este semn de durere sau boală. Alte semne ar putea fi febră, tuse sau probleme de respirație, vomă sau semne evidente de lovire/rană (picior sau mână prinse între barele pătuțului, burtică umflată, ceva înfășurat în jurul degetelor sau a încheieturilor etc.).
Iată ce ar trebui făcut și ce nu ar trebui făcut atunci când bebelușul este agitat:
DA – Poți înfășa bebelușul.
Acest lucru îi va aminti de pacea și confortul din burtica mamei.
NU ignora un bebeluș care plânge.
El nu face altceva decât să-ți transmită că este ceva în neregulă. NU uita, plânsul este singura modalitate a unui bebeluș de a comunica. Dacă plânge, înseamnă că are o nevoie pe care ar trebui să o satisfaci.
DA – Poți așeza copilul pe o parte sau pe burtă.
Atenție! Acest lucru este valabil doar când bebelușul este treaz. Când doarme, el trebuie așezat pe spate pentru a reduce riscul de moarte subită.
NU zgâlțâi bebelușul. NICIODATĂ.
Chiar dacă ești epuizat până la disperare. Dacă te simți depășit de situație, pune copilul în siguranță, îndepărtează-te de el și cere ajutorul cuiva.
DA – Poți legăna bebelușul.
Fie că este în brațe, într-un leagăn sau balansoar pentru bebeluși, aceste mișcări îi vor aduce aminte de vremea când era în burtica mamei, iar mersul acesteia îl legăna.
NU lăsa copilul să plângă până „îi trece”.
Abia după vârsta de 4 luni copiii își dezvoltă abilități de a se liniști singuri. Până atunci, are nevoie de ajutorul unui adult pentru a se calma.
DA – Încearcă „zgomotele albe”.
Acestea pot însemna de la „sshhh”, până la zgomotul apei la robinet, al palelor de ventilator și chiar zgomotul aspiratorului. Atenție, nu trebuie depășiți 75 de decibeli.
NU da copilului medicamente pentru colici sau pentru calmare fără recomandarea medicului pediatru.
Pe lângă faptul că pot fi inutile, unele dintre ele pot dăuna sănătății micuțului.
Calmarea unui bebeluș agitat cere deseori o muncă în echipă: mamă-tată-bunici.
Mama are nevoie și ea de o pauză de cel puțin o oră pe zi pentru a se calma. NU uita! Nu e vina nimănui că bebelușul este agitat, așa că nu căuta un vinovat. Este contraproductiv. Un alt ajutor de nădejde este pediatrul. Atunci când simți că nimic nu funcționează, apelează-l cu încredere pentru că îți poate sugera și alte sfaturi sau tehnici de calmare a bebelușului.
Vestea bună este că această situație stresantă pentru toată lumea nu va dura o veșnicie. După vârsta de 8 săptămâni, „crizele” bebelușului se vor rări, iar după vârsta de 3-4 lui vor dispărea complet. La această vârstă bebelușul va reuși să se calmeze și singur, i se va forma rutina (somn, masă, joacă).
