Dragostea de țară e la fel ca cea de mamă. Nu o poți alege și o porți în suflet mereu, indiferent de circumstanțe. Nicolae Dabija pe bună dreptate poate fi considerat unul dintre puținii și adevărații patrioți ai țării noastre. Scriitorul consideră că Republica Moldova este condusă de oameni necinstiți, lipsiți de etică, care vin la putere doar pentru a-și satisface interesele. Iar pentru ca patria noastră să prospere îi trebuie, în primul rând, verticalitate din partea cetățenilor. Fiecare dintre noi își poate manifesta dragostea de neam, prin a fi bun în ceea ce face. Mai multe cugetări din partea scriitorului, istoricului literar și personalității notorii în cultura română, Nicolae Dabija, aflați din acest interviu.
Maestre, ce înseamnă sau cum se explică, în viziunea D-voastră, dragostea de țară?
Într-un eseu mă declarasem un privilegiat al sorții, pentru că de multe ori am impresia că eu mi-am ales locul în care să mă nasc, că eu mi-am ales părinții pe care i-am avut și bucata de țară în care să viețuiesc. Și limba care să fie cea mai a mea. Și timpul în care să trăiesc.
Te naști într-un loc, într-un timp, într-un neam, într-o limbă – pe care, de fapt, Cel de Sus ți le-a hărăzit, așa cred.
Vei afla ulterior și țări mai frumoase în care să trăiești, dar pe ele le vei alege tu, nu Atotștiutorul. De ce ți-a ales anume acel loc de pe pământ, și nu pe un altul, e o întrebare la care urmează să răspunzi cu faptele vieții tale.
Dragostea de țară eu aș compara-o cu dragostea de mamă. Vei întâlni de-a lungul vieții tale mame (ale altora) mult mai frumoase, mult mai tinere, mult mai bogate, dar o vei iubi mereu cel mai mult pe una – pe cea care ți-a dat viață.
Există azi în Moldova adevărați patrioți? Cine sunt ei?
Noțiunea de patriot în Republica Moldova trebuie reinventată. Or, la ora actuală, toți trădătorii de neam, toți vânzătorii de 30 de arginți ai idealurilor naționale, toți cei care conspiră contra poporului moșilor și strămoșilor lor, își zic „patrioți”, afirmând că trădările și lepădările de Neam le fac în numele convingerii lor de patrioți.
Iuda se mândrește cu faptul că l-a trădat pe Iisus, încercând să convingă lumea că adevăratul erou este el, care și-a sacrificat „bunul” nume pentru a-și îndeplini misiunea, nu Cel trădat.
Uitați-vă la membrii unor organizații „patriotice” din Republica Moldova, ca „Patrioții Moldovei”, „ProMoldova”, „Voievod”, indivizi gen Dodon, Stati, Roșca, și o să vă convingeți că trădarea de neam se cheamă la ei patriotism, ei „patrioțind” astfel pentru „binele” patriei.
Aceștia antrenează în concetățeanul nostru, mai ales în cel fără prea multă carte, mândria de a fi slugă, de a trăi în subistorie, mândria de a fi ignorant – prostia fudulă – care stimulează reflexele de iobag, ignoranța servindu-i acestuia refugiu etc.
Când îi aud cum se laudă cu ura lor față de neam (președintele Asociației „Voievod”, unul Pascari, zicea alaltăieri că moldovenii sunt cu toții trădători, pentru că în majoritatea lor ei își doresc unirea cu România, „adevărații patrioți ai Moldovei fiind doar rușii și găgăuzii”, iar Iurie Roșca afirma la un post de televiziune că „toți unioniștii trebuie deratizați”), nu mai vreau să fiu sau să mi se spună „patriot”.
Cum o persoană își poate manifesta dragostea de țară?
Într-o vară îl văzusem prășind în preajma mănăstirii Saharna pe părintele Varlaam, autor de versuri creștine (pe unele i le publicasem în „Literatura și Arta”).
Voind să ironizez, după un „Doamne ajută!”, îl întreb pe preotul-călugăr:
- Ce scrii cu sapa, părinte?
Și el mi-a răspuns în felul următor:
- Rugăciuni. Scriu rugăciuni, fiule!
Adică, mi-a dat de înțeles monahul, tot ce e făcut bine face parte din rugăciune: dacă pui suflet în ceea ce faci – scrii, prășești, înveți, proiectezi, construiești, crești copii etc. – e ca și cum te-ai ruga Celui de Sus. Totul e rugăciune.
La fel, cred că dragostea de țară e o noțiune foarte încăpătoare: vom da dovadă de dragoste de țară scriind cărți bune, edificând poduri trainice și clădiri maiestoase, crescând recolte bogate și educând generații de oameni deștepți, respectându-ne semenii și contribuind la bunul nume al patriei noastre în lume.
Cum evaluați situația social-politică din Republica Moldova? S-a schimbat ceva în ultimii ani?
Mergem spre Uniunea Europeană cu spatele înainte și cu fața întoarsă spre Kremlin. De aceea ne poticnim la fiecare pas.
E de fapt politica pe care o promovează politicienii basarabeni, cea a dublelor standarde, care sunt occidentali cu occidentalii și proruși – cu rușii.
În țară comportamentul lor e dictat de lipsa eticii în politică. Oamenii vin în politica basarabeană doar ca să se îmbogățească (să mintă, să fure, să se căpătuiască necinstit.)
Situația social-politică e dictată de aceste interese.
Ce îi lipsește țării noastre pentru a prospera?
Țării noastre pentru e prospera îi lipsește Țara. Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu de la Lozova, afirmase la un Congres al Refugiaților Români: „Nu ne merge bine-n Țară, pentru că n-am făcut Unirea”
Pentru ca să le meargă bine țărilor noastre, există o singură soluție: să scoatem sârma ghimpată dintre ele.
Republica Moldova fără de România nu poate avea viitor.
Numai fiind împreună cu tot neamul vom putea prospera.
Ce îi urați Patriei Dumnevoastră?
Patriei mele îi doresc să fie și patria mea și a copiilor copiilor mei, nu doar a celora care vociferează la mitinguri „Maia Maldova!”
Republicii Moldova îi doresc să se regăsească în drumul ei către sine, să-și afle locul său pe hărțile lumii în contextul Țării de la care a fost ruptă în 1940, să se debaraseze de ideea marxistă că sărăcia ar fi o virtute, mai ales la nivel statal, să prospere copiii ei – fiicele și fii plecați în lume – revenind Acasă, ca împreună să-și poată clădi Viitorul, unul mai bun, pe care aceștia și-l merită cu prisosință.
Sursa: Mamaplus.MD
Sursa foto: ipn.md, opiniastudenteasca.ro, osearaperfecta.protv.md
