Ruperea membranelor amniotice pentru inducerea travaliului sau de ce este nevoie de amniotomie

Deseori auzim despre oamenii norocoși spunându-se că „s-au născut în căiță”. Căița este denumirea pe care o poartă membrana cu care se nasc pe cap unii copii. În unele cazuri, extrem de rare, întregul sac amniotic rămâne intact și după naștere. De regulă, aceste nașteri apar în cazul bebelușilor prematuri, de aceea în trecut ei supraviețuiau destul de rar. În prezent aproximativ 7% dintre copii se nasc în sacul amniotic. În astfel de cazuri medicii efectuează o intervenție numită amniotomie.

Amniotomia este ruperea chirurgicală a sacului amniotic, care are două membrane: amnionul (membrana interioară) și corionul (cea exterioară). Această intervenție este efectuată, de regulă, pentru a grăbi începerea procesului de naștere. Uneori ea este efectuată după naștere, dacă în timpul acesteia apar anumite complicații neprevăzute.   

De fapt, dacă apele lehuzei nu s-au rupt, medicul ginecolog obstetrician rupe sacul amniotic la maternitate. Deși pare înfricoșătoare, această manipulație este destul de simplă și nu aduce nici un disconfort viitoarei mămici.

Cum are loc operația?

Medicul folosește un instrument chirurgical, numit cârlig de amniotomie. Acesta este introdus prin cervix pentru a găuri membranele amniotice. Desigur, aceasta nu este o priveliște prea frumoasă, însă nu prezintă nici un risc. Lehuza nu simte nimic, pentru că membranele nu au terminații nervoase. Abia după ruperea sacului lehuza simte cum se scurge lichidul amniotic. Manipulația este efectuată atunci când, în timpul contracțiilor, sacul este vizibil. Acest interval de timp este cel mai sigur pentru copilul încă nenăscut, pentru că nu există riscul de a afecta căpșorul copilului.  

4 tipuri de amniotomie

Amniotomia este de patru tipuri, în funcție de etapa la care este efectuată:

• prenatală – operaţie efectuată pentru inducerea travaliului;
• precoce – ruperea membranelor se efectuează atunci când cervixul prezintă o deschidere de 7 cm;
• oportună – ruperea membranelor se efectuează atunci când colul uterin este deschis la 8-10 cm;
• târzie şi cea mai complicată – deschiderea sacului amniotic se efectuează atunci când capul copilului atinge planşeul pelvian, pe masa de naşteri.

Indicaţii pentru amniotomia prenatală

Sarcina prelungită (supramaturată). Dacă termenul de sarcină a depăşit 40 de săptămâni, iar naşterea nu începe, medicul poate declanşa travaliul. După 9 luni placenta începe să „îmbătrânească” şi nu îşi poate realiza funcţiile. Ce înseamnă aceasta? Placenta asigură fătul cu oxigen, însă după 40 de săptămâni această funcţie slăbește, iar copilul poate suferi de hipoxie.

Perioada preliminară patologică. Este vorba despre perioada în care contracţiile premature durează câteva ore, iar contracţiile „naturale” nu începe. Această perioadă preliminară epuizează foarte mult femeia. Şi copilul suferă – el este afectat de hipoxie.

Sarcină cu Rh conflict. Dacă mama şi copilul au Rhesus factor diferit, între ei apare un conflict. Care sunt consecinţele pentru copil? Din cauza acestei particularităţi, în sângele mamei se formează anticorpi, capabili să distrugă eritrocitele fătului. Dacă aceşti anticorpi sunt într-o cantitate prea mare, începe boala hemolitică a fătului. În această situaţie medicul rupe membrana amniotică. 

Gestoza. În timpul sarcinii pot apărea edeme, tensiune arterială înaltă, simptome care vorbesc despre o boală gravă. Aceasta este o indicaţie pentru amniotomie. Gestoza influenţează negativ asupra sănătăţii viitorului copil.

Indicaţii pentru amniotomia precoce

Punga amniotică plată. Pungă plată este denumită starea în care apare o insuficienţă de lichid anterior. Cantitatea de lichid este foarte mică, aproximativ 200 ml, ceea ce conduce la încetinirea sau chiar oprirea contracţiilor.

Contracţii slabe. Contracţiile pot decurge în mod diferit. Dacă ele sunt slabe, scurte şi neproductive, colul uterin nu se deschide şi capul copilului nu se mişcă. Pentru a intensifica contracţiile se utilizează amniotomia precoce.

Placenta este situată prea jos. Din cauza poziţiei sale, în timpul contracţiilor se pot produce hemoragii sau chiar desprinderea placentei.

Hidramnios. Prezenţa unei cantităţi prea mari de lichid amniotic este de asemenea patologică, pentru că uterul se contractă incorect, iar contracţiile sunt foarte slabe.

Tensiunea arterială înaltă. Tensiunea arterială înaltă poate provoca gestoză, boala hipertonică sau boli ale rinichilor ori inimii. Chiar dacă şi în timpul sarcinii tensiunea a fost înaltă, în timpul naşterii aceasta se va reflecta negativ supra stării uterului.

Indicaţii pentru amniotomia târzie

În procesul naşterii medicul poate descoperi că punga amniotică este prea elastică şi compactă. O astfel de pungă nu se rupe singură, fără intervenţie chirurgicală. Dacă medicul nu observă la timp această particularitate a membranei, copilul se poate naşte în sacul amniotic, cu riscul de ase naşte mort.

Amniotomia nu este o procedură atât de periculoasă cum poate părea la prima vedere. Însă unele femei o refuză şi vor să nască în mod independent, pe cale naturală. O astfel de decizie nu este întotdeauna corectă, iar uneori chiar periculoasă. Medicul trebuie să facă această intervenţie chirurgicală la timp, dacă este cazul.

Refuzul asistenţei medicale poate pune în pericol şi mama: desprinderea placentei, de exemplu, cauzează hemoragii şi consecinţe imprevizibile. De aceea, dacă vreţi să naşteţi un copil viu şi sănătos, aveţi încredere în specialişti, pentru că ei au experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a lua o decizie corectă. Operaţia de amniotomie poate fi neplăcută pentru lăuză, în schimb ea este foarte importantă pentru sănătatea şi viaţa copilului.

Sursa