Tocofobia sau frica de naștere este atât de severă, încât afectează calitatea vieții femeii însărcinate. Mai mult chiar, această fobie se poate manifesta chiar și prin frica de a rămâne însărcinată. Ceea ce o determină pe femeie să evite acest lucru în ciuda faptului că, în realitate, își dorește să aibă copii.
Există două tipuri diferite de tocofobie: primară și secundară. Tocofobia primară este atunci când femeia nu a născut niciodată și cu toate acestea manifestă această frică exagerată. În cazul tocofobiei secundare, aceasta este cea în care femeia a născut, iar frica este urmarea faptului că a trecut prin această experiență.
Din ce cauze apare frica de naștere?
Nu întotdeauna există un motiv clar sau evident pentru care o femeie a dezvoltat tocofobie. Poate fi rezultatul unei acumulări de gânduri, frici, experiențe și noțiuni preconcepute despre naștere care se dezvoltă pe parcursul vieții ei. Pot fi poveștile înspăimântătoare (reale sau prezentate exagerat) auzite la mama, la bunica sau la prietene care au avut nașteri dificile, cu travaliu prelungit sau cu experiențe dramatice.
Cu toate acestea există câțiva factori care sunt asociați cu un risc crescut de tocofobie:
- Frica față de tot ce are legătură cu domeniul medical – femeile cu tocofobie primară pot fi dintre cele care se tem, în general, de tot ce înseamnă medic, spital, investigații, proceduri, durere sau pierderea controlului.
- De asemenea, este posibil ca acestea să fi fost victime ale malpraxisului și să nu mai aibă încredere în competențele medicilor. O altă situație poate fi aceea în care femeia să fie informată și să aibă cunoștințe peste medie cu privire la potențialele riscuri și complicații ale unei nașteri.
- Istorie personală traumatică – temerile legate de naștere pot proveni din experiențe sexuale traumatice din trecut, indiferent dacă au avut loc în copilărie sau la vârsta adultă.
- Experiențe traumatice la naștere – în cazul femeilor care au născut iar nașterea a fost deosebit de dureroasă sau cu complicații, tocofobia secundară este similară tulburării de stres posttraumatic.
- Același lucru se poate întâmpla și dacă în antecedente există un avort spontan sau o naștere cu făt mort. Cu toate acestea, tocofobia secundară poate să apară chiar și în cazurile în care nașterea anterioară a fost normală, fără incidente.
- Existența unui istoric de anxietate și depresie – în această situație este cu atât mai probabil să se dezvolte tocofobia. Există dovezi care sugerează că și depresia prenatală poate crește riscul de apariție a tocofobiei.
Frica de naștere (tocofobia): cum se manifestă?
Deși caracteristica tocofobiei este o frică psihologică intensă față de naștere (termenul vine din grecescul „tokos”, care înseamnă „naștere, urmaș” și „phobos” care înseamnă „frică”), aceasta nu este singurul simptom. Tulburărilor depresive și de anxietate generalizată li se suprapun și alte manifestări, iar toate, împreună, afectează calitatea vieții de zi cu zi.
Simptomele comune ale tocofobiei includ:
- Atacuri de panică sau creșterea intensității episoadelor de anxietate (oboseală, îngrijorare irațională, dureri de cap);
- Modificări de dispoziție;
- Simptome de depresie (oboseală, durere corporală, scăderea apetitului, scăderea libidoului, pierderea interesului pentru activitățile preferate);
- Insomnie sau coșmaruri;
- Evitarea actului sexual;
- Preocuparea pentru evitarea unei sarcini (dublarea sau chiar triplarea metodelor contraceptive folosite);
- Obsesia pentru ceea ce ar putea „merge prost” în timpul nașterii, cum ar fi moartea maternă sau a copilului ori nașterea unui copil cu defecte congenitale grave;
- Solicitarea ca nașterea să aibă loc prin operație cezariană, deși nu există niciun motiv de natură medicală care să o justifice.
La fel ca orice altă afecțiune de natură psihologică (inclusiv fobiile), tocofobia este diagnosticată de un profesionist din acest domeniu, respectiv un psiholog sau un psihiatru. De multe ori, dacă simptomele sunt raportate specialistului în obstetrică-ginecologie, chiar și acesta poate recunoaște afecțiunea.
Ce e de făcut?
Nefiind decât o formă intensă de anxietate, tocofobia este tratabilă. Cele două căi principale sunt terapia (terapie cognitiv-comportamentală, psihoterapie) și medicația. Este de preferat să se apeleze la un psihoterapeut cu experiență în tratarea acestei fobii. În ceea ce privește administrarea de medicamente, planurile de tratament sunt personalizate.
