Femeile care nasc pe cale naturală au nevoie de copci, deoarece perineul, partea dintre vagin și anus, s-ar putea întinde atât de mult în timpul nașterii, încât să ajungă să se rupă. Chiar dacă porțiunea respectivă e foarte elastică, bebelușul va avea nevoie de mai mult loc să iasă și astfel pielea se poate rupe. Nu trebuie să te alarmezi, majoritatea rupturilor sunt minore și nu necesită copci.
Unii spun că dacă îți masezi perineul, în ultimele săptămâni de sarcină, el se va întinde mai ușor în ziua în care vei naște. Medicul tău va verifica atent dacă ai vreo ruptură după ce naști. Va constata cât e de mare și va decide dacă ai nevoie de copci. Se poate să ai nevoie și de o epiziotomie, adică de o mică incizie la nivelul perineului, caz în care medicul va trebui să îți puna copci.
Aproximativ una din opt femei are nevoie de o astfel de incizie, care se face cu ajutorul unui forceps sau a unei ventuze. În unele cazuri, după ce medicul face incizia, perineul continuă să se mai rupă. Fie că e vorba doar de o mică ruptură sau de o epiziotomie, mai mult ca sigur că vei avea o rană mai mică sau mai mare, cauzată de presiunea pe care capul bebelușului o exercită asupra deschiderii vaginale și perineului. Forcepsul, ventuzele și copcile îți vor lăsa urme dureroase și răni.
Există patru tipuri de ruptură a perineului:
- Ruptura de gradul I: o rană mică, la nivelul pielii, care se vindecă singură și nu necesită copci.
- Ruptura de gradul II: o rană mai adâncă, care a afectat și mușchiul și pielea. De obicei, astfel de rupturi necesită copci.
- Ruptura de gradul III: o rană adâncă, ce afectează pielea și mușchiul perineal. Ruptura ajunge până la mușchiul din jurul anusului și pentru care vei avea neapărat nevoie de copci.
- Ruptura de gradul IV: o rană gravă, care a afectat mai mult decât mușchii anusului și poate să ajungă chiar și până la rect. Și aceasta rană necesită copci.
Doar 1% din femeile care au o naștere normală suferă rupturi de gradul III sau IV și e greu de spus dacă vei avea sau nu răni atât de grave.
E greu să previi rupturile grave, dar șansele ca asta să se întâmple sunt mai mari atunci când:
- ești la prima sarcină;
- copilul se află în poziție posterioară;
- bebelușul cântărește peste 4kg;
- medicul e nevoit să folosească forcepsul.
Nu se știe dacă anestezia epidurală crește sau nu șansele de a suferi o ruptură gravă. Când medicul decide să-ți facă o astfel de anestezie, înseamnă că au apărut anumite complicații care au dus la o ruptură gravă.
Cum se pun copcile ?
Dacă ruptura e una mică, nici nu va trebui să părăsești camera în care ai născut. Asistenta îți va face o anestezie locală, ca să-ți amorțească zona dureroasă, apoi îți va pune rapid copcile. Probabil va folosi un singur fir, cu care te va coase de la un capăt la altul. E o alegere mai comodă.
Dacă ai o ruptură de gradul III sau IV, după naștere vei fi dusă în sala de operații, unde se va ocupa de tine un specialist în obstetrică. Ți se va face anestezie, probabil una locală, anestezie epidurală de exemplu, care-ți va amorți toată zona afectată, ca să nu simți durerea.
Există posibilitatea să ți se facă o anestezie generală, ceea ce înseamnă că vei fi adormită. Ți se va pune un cateter în vezică, un tub care-ți va colecta urina. Astfel perineul își va reveni mult mai rapid și mai ușor. S-ar putea să ai nevoie și de perfuzii, ca să te hidratezi.
Când anestezia trece, va trebui să iei calmante ca să nu simți durerea și va trebui să te odihnești în primele 24 de ore după ce ți se pun copcile. Totuși, în astfel de cazuri, medicii recomandă să nu șezi în fund pentru perioade prea lungi.