Fenomenul violenței în familie a devenit tot mai răspândit în societatea noastră, produs din cauza consumului de alcool, a problemelor psihologice, economice, sociale și-așa mai departe. Din nefericire, tot mai multe femei sunt supuse actelor de violență, iar copiii sunt cei mai afectați de impactul acestor fapte.
Parohul bisericii de la Ghidighici, părintele Maxim Melinti, a vorbit în cadrul unei emisiuni TV de la noi despre influența formelor de violență asupra copiilor și și-a expus opinia, în calitate de preot, vizavi de transformarea bărbaților după căsătorie și comportamentul lor față de femei.
„Noi de multe ori spunem că omului îi lipsesc cei șapte ani de-acasă, deoarece toată educația și cultura pornesc de-acolo. Ceea ce vede copilul în familie, fie că-i băiat, fie că-i fată, el vede relația dintre părinți: cum se atârnă tata față de mama, cum răspunde femeia soțului, cum se răsfrânge asupra copiilor... Chestia asta, într-un mod foarte clar, atât psihologic, cât și spiritual se așază în cap. Câte generații de tineri și vârstnici avem deja, care s-au îmbrăcat în aceste straie de violență?!
Eu, ca preot, constat că cel mai trist și cel mai grav în toată situația asta este că orice acțiune de violență are o „explicație” falsă prin prisma Scripturii: „Bătaia este ruptă din Rai”, „Hristos a răbdat și tu trebuie să rabzi”, „Dacă te bate, asta-i crucea ta și trebuie s-o porți cu demnitate”, Te bate - te iubește”... Stați puțin! Nu încurcăm lucrurile spirituale, pentru că tot ceea ce a făcut Dumnezeu și ceea ce ni se arată în Scriptură au făcut din dragoste. Până și pământul l-a făcut din dragoste anticipată față de oameni. Iisus n-a suferit pe cruce ca să spună „Hai și voi să treceți prin asta ca să răbdați și voi!”. El a spus „Milă voiesc, nu jertfă”. Hristos nu are nevoie de jertfă, el nu vrea să fim răstigniți, să ne scoatem inima din piept, să fim biciuiți, mutilați. Nu, categoric!
Dragostea trebuie să persiste în absolut orice: în familie, în societate, la serviciu, în relațiile zilnice... A ceda înseamnă să-l accepți pe om așa cum este el și-așa cum l-ai luat până la căsătorie.”
În opinia preotului, după căsătorie bărbații devin răutăcioși și uită să-și iubească cu-adevărat soțiile.
„Noi, bărbații, pierdem uneori acea eleganță de a fi cavaleri. Atât timp cât voiam să cucerim o domnișoară, încercam să fim cât mai perfecți, cât mai simpatici, cât mai atenție. După căsătorie, toată eleganța aceasta s-a pierdut. Ne-am transformat în niște boșorogi răutăcioși și leneși, în maiou murdar. De ce să nu-i spui soției tale în fiecare zi că o iubești? Pentru că este mama copiilor tăi, te rabdă pe tine așa cum ești tu, îți pregătește mâncărică, te-așteaptă acasă, te-ajută să fii un om perfect.”
Curajul femeilor agresate de a mărturisi Bisericii suferința de care au parte:
„Sunt lucruri teribile pe care le vezi și le auzi nu doar la spovedanie, dar pe care le observi în comunitate. Este trist că femeile și bărbații nu înțeleg rolul și scopul lor în familie. Sunt și femei care mărturisesc ce probleme au. Eu nu pot fi mediator ca să le rezolv, ci doar dau niște recomandări. De multe ori, doar femeia vine la biserică și spune că are probleme, iar bărbatul crede că este totul ok.”