Preotul Maxim Melinti, despre „necurăția femeii”: „Oameni buni, ciclul menstrual nu este păcat!”

Preotul Maxim Melinti vine să explice unele aspecte importante cu privire la ciclul menstrual, considerat în popor un impediment în rândul femeilor de a intra în biserică.

„DESPRE „NECURĂȚIA FEMEII”

Cum un creștin întreg la cap poate spune că sub picioarele unei femei cu ciclu pământul arde? Și că ea (femeia) este pedepsită de Dumnezeu, de aia nu poate lua apă din fântână, nu poate pași pragul bisericii și nu-i este permis să se atingă de lucruri sfinte!

Oameni buni, scumpe doamne și domnișoare, ciclul menstrual nu este păcat - este lucru firesc și natural!
Termenul „necurăția” femeii este un termen discriminatoriu, arhaic și depășit.

Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia agheasma şi prescură.

Cei, care apără „dogma necurăției femeii” în perioada ciclului menstrual, fac referințe la cartea Leviticul cap. 12, vers. 2,4 și 15, 25-33: „Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei”.

Dacă ținem de această regula cu privire la necurăția femeii cu atâta „evlavie” și strictețe, atunci n-ar trebui creștinii nicidecum să mănânce carne de porc și alte alimente, care sunt interzise în tradiția iudaică și stipulate în cartea Leviticul din Vechiul Testament? Dacă respectăm tradiția iudaică, atunci și bărbații ar trebui să treacă prin actul tăierii împrejur, așa cum este acesta dictat de cartea Leviticul? Și multe altele...
În Noul Testament, avem un epizod interesant: „Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.” (Matei 9,20-22). După cum vedem, Hristos, implinitorul Legii Vechi, nu o ceartă, nici nu o alungă pentru necurăția ei, ci pentru smerenia și credința ei o laudă și o vindecă.

În cartea Faptele Apostolilor, Dumnezeu spune Apostolului Petru: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Faptele 10,15), adică ceea ce Dumnezeu a curățit cu sângele Său și cu moartea Sa de pe cruce nu mai poate fi considerat necurat. Și aceasta se referă la toată natura, care a fost curățită și sfințită.

Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel Mare spune următoarele: „Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; căci, după Apostol, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc” (II Cor. 2, 15)... „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci, fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate... Ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură... Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu”, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim și pe aceasta...”

Un subiect aparte este legat de împărtășirea în perioada menstruației. Opinia vine din partea Sfântului Grigorie cel Mare (540-604), care declară: „Femeii să nu i se interzică să meargă la biserică. Până la urmă, ea suferă involuntar. Ea nu poate fi acuzată pentru materia inutilă pe care natura o excretă... La fel ei să nu i se interzică să primească Sfânta Împărtășanie în această perioadă. Dacă, cu toate acestea, femeia nu îndrăznește să o primească din evlavie, atunci ea trebuie lăudată. Însă dacă ea primește să nu fie judecată... Astfel dacă o femeie pioasă meditează asupra acestor lucruri și nu dorește să se apropie de Împărtășanie, ea este demnă de laudă. Dar din nou, dacă ea vrea să trăiască religios și să primească Sfânta Împărtășanie din iubire, ea nu trebuie oprită”.

Așadar, ciclul menstrual este ceva firesc, natural. Deci să atragem atenția la necurăția inimii și vorbelor: „cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om” (Matei 15,18). Iar apostolul Pavel adaugă: „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15).
Un alt subiect este legat de participarea femeii în perioada ciclului menstrual la Cununie, Spovedanie și Sfântul Maslu. Spovedania nu este legată de o perioada anumită și dacă o femeie are necesitate de a mărturisi păcatele – nu trebuie să fie oprită. Sfântul Maslu este destinat celor bolnavi cu trupul și cu sufletul – la fel sunt folositoare și benefice pentru toate categoriile de creștini.

Iar cu Cununia treaba este mai ciudată. Ca regula, o Cununie se programează din timp, poate chiar și cu an înainte, iar ceasul biologic feminin, după părerea medicilor nu este perfect. Ce se întâmplă dacă mireasă este în ciclu? Se anulează nunta? Se folosesc preparate speciale? Nicidecum. Taina Cununiei are loc, mirii sărută Sfânta Evanghelie și icoanele ș.a.m.d.

În concluzie, consider că femeia în perioada ciclului menstrual poate intra în biserica, să se închine la icoane, să se roage în interiorul bisericii și nu undeva separat, să primească agheasma și nafura (prescura). Să nu uităm, că atunci când s-au scris unele reguli privind interzicerea femeilor cu scurgere de a intra în biserica nu au existat absorbante și tampoane! Uneori, chiar nici chiloți nu erau. Astăzi lucrurile stau mult mai diferit. Și subiectul fiziologic n-ar trebui să predomine asupra subiectului conștiinței și culturii noastre!

P.S. Cei, care se țin de aceasta lege, uită de un lucru elementar: dacă o femeie n-ar avea ciclu menstrual, ea n-ar putea avea copii, deci nu ar deveni mamă! Eu merg săptămânal la penitenciar și oficiez sfintele slujbe pentru persoane private de libertate. Ce să tăinuim... vin diferite categorii de persoane. Și toți absolut intră în biserică, sărută icoane și sfânta cruce, se spovedesc, caută de împărtășanie. Cu cât mai inferior poate fi considerată o femeie, care involuntat are scurgere, față de unii infractori, care au săvârșit crime în mod conștient. Și unii și alți sunt chemați la mântuire, la căință și binecuvântarea lui Dumnezeu.”, a scris preotul Maxim Melinti pe pagina sa de Facebook.

Sursa: Facebook/Maxim Melinti