În perioada sărbătorilor de iarnă, magia plutește în aer, iar asta ne face mai fericiți și dornici de momente speciale petrecute alături de cei dragi. Copilașii sunt în așteptarea minunilor de Crăciun, iar părinții le pregătesc cele mai frumoase surprize. Pe lângă asta, poveștile sunt la loc de cinste, mai ales cele cu magi și spiriduși. Îți prezentăm în continuare două povestioare interesante pe care să le citești picilor tăi.

”Legenda Bradului de Crăciun” de Lucy Wheelock

Doi copii mici stăeau lângă foc într-o noapte friguroasă de iarnă. Dintr-o dată au auzit o bătaie ușoară în ușă și au fugit să deșchidă.

Acolo, în frig și întuneric, stătea un alt copil fără pantofi, îmbrăcat în haine subțiri și ponosite. Tremurând de frig, copilul le-a cerut celor doi să intre să se încălzească și el.

„Da, intră!” au strigat amândoi copiii; „Îți vom da locul nostru lângă foc. Intră!”

L-au îndrumat pe micuțul străin lângă foc și și-au împărțit cina cu el, dându-i și patul lor, urmând ca ei să doarmă pe o bancă tare.

Peste noapte, cei doi au fost treziți de o muzică dulce, ce încântă urechile și, privind afară, au văzut o ceată de copii în haine strălucitoare ce se apropiau de casa lor. Cântau la harpe aurite, iar aerul era încărcat de melodie.

Deodată, copilul străin s-a ridicat înaintea lor, fără să îi mai fie frig, fără să mai arate sărăcăcios, scăldat de o lumină argintie.

Atunci, vocea lui blândă a spus: ”Mi-a fost frig și m-ați primit înăuntru. Mi-a fost foame și m-ați hrănit. Am fost obosit și mi-ați dat patul vostru. Eu sunt Iisus, copilul, ce pribegesc prin lume pentru a aduce pacea și bucuria tuturor copiilor buni. Așa cum voi mi-ați dăruit mie, fie că și acest copac să vă dea fructe bogate în fiecare an”.

Spunând acestea, El a rupt o crenguță din bradul ce creștea lângă ușă, apoi a plantat-o în pământ și a dispărut.

Crenguța însă a crescut și s-a făcut copac mare, ce în fiecare an dădea fructe mari, aurii, pentru cei doi copii buni.

Cei trei magi

Trei regi călătoreau de zile întregi din depărtare, veniți de la Est: Melchior, Gaspar și Baltasar. Aceștia mergeau pe drum noaptea, iar ziua se odihneau, căci îi călăuzea o lumină puternică, provenită de la o stea neobișnuită.

Lumina era atât de puternică, clară și mare, încât celelalte stele de pe cer erau măruntele și abia sesizabile. Așa au știut cei trei regi că venirea Printului anunțat era aproape.

Cei trei regi aduceau cu sine 3 cufere masive încărcate cu aur și erau îmbracați cu robe roșii. Astfel călătoreau cei trei regi către Vest, prin întunericul nopții, peste văi și dealuri.

Întâlnind în calea lor numeroși oameni, uneori stăteau de vorbă cu ei.

„Legat de copilul născut, oameni buni, vă rog, spuneți-mi vesti bune”, început Baltasar. „Noi, din Est i-am văzut steaua și am călătorit repede pentru a-l găsi și a ne închina Regelui Evreilor.”

Iar oamenii răspundeau: „Întrebi degeaba, noi nu știm de alt rege decât de Irod cel Mare!” Oamenii îi credeau pe cei trei nebuni, căci continuau să își mâne caii înspre Vest.

Când au ajuns în Ierusalim, Irod cel Mare, care între timp auzise zvonurile despre ei, a cerut să îi fie aduși și i-a luat la întrebări. Aflând despre ce este vorba, Irod a cerut ca ei să îi aducă vesti despre acest nou rege.

Astfel și-au continuat călătoria, ghidați de un singur indiciu: steaua luminoasă de pe cer, ce s-a oprit exact deasupra Betleemului, Orașul lui David, locul în care Cristos se născuse.

Cei trei regi au trecut de poarta cetății, au mers pe străzile cufundate în liniște, ajungând într-o curte întunecată, cu geamuri ferecate și uși încuiate. Din grajd însă, ardea o lumină puternică.

Acolo l-au zărit, ghemuit între paie, în aerul încălzit de animale, pe copilul ce avea să fie într-o zi nu doar Regele umanității, cât Regele Divinității.

Mama lui, Maria din Nazaret, veghea lângă el, în ființa ei împletindu-se deopotrivă bucuria vieții și groaza morții.

Cei trei regi au așezat ofrandele aduse la picioarele Sale: Aurul era tributul plătit Regelui; tămâia, cu aroma sa puternică, era pentru preoți intermedierea legăturii cu Dumnezeu, iar mirul, o substanță puternic aromată și scumpă, demnă de un rege, folosită adesea la ungerea corpului pentru înmormântare.

Mama Sa primi darurile, însă inima să rămase tulburată și liniștită totodată, căci își aminti că Îngerul o anunțase că avea să urmeze o domnie fără sfârșit pe tronul Regelui David.

Astfel, cei trei regi plecară din Betleem în sunet de copite, însă nu s-au întors pe același drum pe care au venit, pe la Irod cel Mare. Ei auziseră de răutatea sa și se temeau de ura lui, așa că s-au întors acasă pe alt drum.