De ce nu am făcut un copil până acum. Să nu mai judecăm după aparențe!

Împlinesc în curând 30 de ani și nu, încă nu am făcut copil. A, și încă nu m-am măritat! În schimb, am avut parte de întrebări indiscrete, acuze, proteste și altele asemeni legate de alegerile mele. Vă mulțumesc pentru sfaturi, însă vă rog să mă lăsați să-mi trăiesc viața așa cum vreau și… pot! Iată de ce nu am făcut un copil până acum!

Știi momentele acelea când te întâlnești întâmplător cu câte o fostă colegă din liceu sau de facultate și te întreabă ce ai mai făcut? Ea are deja o casă, o mașină, un soț care o iubește și doi copii care o așteaptă acasă. Tu n-ai bifat nici un sfert din aceste lucruri, dar nu o invidiezi, ci te bucuri pentru ea sau îți spui că pentru tine încă n-a venit timpul. Pentru că, dincolo de toate, cred că trebuie să te simți pregătită pentru aceste momente speciale din viața oricărei femei. Iar dacă până la această vârstă nu mi s-a activat acel beculeț, de ce să grăbesc lucrurile? Sau, și mai grav de atât, de ce să fiu etichetată într-un fel sau altul pentru alegerile mele?

De ce nu am făcut un copil până acum? Pentru că nu am fost atât de norocoasă încât să îmi găsesc jumătatea din prima și să simt că acel cineva ar putea să își asume această responsabilitate. Cred că un copil are nevoie de doi părinți, așa că ar fi o dovadă de egoism să îl fac doar pentru că vreau să umplu acel gol din viața mea. Și nu doar să îți găsești jumătatea e o problemă, ci trebuie să își dorească și el să fie tată.

De ce nu am făcut un copil până acum

Îmi plac copiii, chiar foarte mult! Însă nu am făcut încă unul pentru că nu mă simt pregătită. Pentru că nu pot să respir la gândul că un prunc depinde în întregime de mine și nu aș putea să-i ofer acele lucruri de care are nevoie, cel puțin momentan. Și dacă eu încă nu am făcut pace cu mine și dacă încă nu am reușit să ajung la acea stare în care să mă consider echilibrată, cum aș putea să îl fac pe cel mic să simtă asta?

Suntem diferite și avem nevoi și aspirații diverse. Din fericire! Le admir pe cele care au copii și încerc să învăț de la ele, dar nu pot să grăbesc ceasul intern să ticăie atunci când spune societatea că trebuie să devin mamă sau când primesc reproșuri că nu am un copil. Cred că ar trebui să nu ne mai dăm atât de ușor cu părerea și să punem presiune pe ceilalți, doar pentru că nouă ne-au ieșit unele lucruri sau pentru că nu înțelegem alte orizonturi.

O prietenă bună n-a reușit să facă cinci ani un copil. A încercat diferite metode, a plâns, a disperat, s-a rugat, a mers la psiholog. Fiind aproape de ea în tot acest timp, mi-am dat seama că, pe lângă situația dificilă prin care trecea, cea mai grea cruce era presiunea celor din jur. De fiecare dată când auzea această întrebare, se închidea în sine și suferea cumplit. Atunci am înțeles o lecție importantă: trebuie să

avem mai multă grijă când vine vorba de a ne da cu părerea despre viața altora. Nu suntem judecători pentru destinele altora, decât dacă ei ne cer asta, așa că cel mai indicat este să ne uităm în propria grădină, în special când vine vorba de lucrurile sensibile.

De ce nu am făcut un copil până acum? În loc de încheiere, îți las câteva rânduri din interviul acordat de Andreea Raicu revistei OK! în această vară. Mie mi-au dat mult de gândit!

„Când faci un copil, nu-l faci pentru că așa trebuie, că-ți cere societatea. Sau că trece timpul și n-ai să mai poți să-l faci. Multe femei spun așa: <<Mă simt neîmplinită, trebuie să fac un copil>>. Sau: <<Căsătoria mea nu merge, trebuie să facem un copil>>. Un copil îl faci când simți. (…) Trebuie să-i ofer lucrurile de care are nevoie. Și un mediu stabil. În primul rând, trebuie să fii echilibrat tu, ca om, înainte. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am primit un copil până acum, n-aș fi știut să-l cresc. Aș fi avut multe frici, tot felul de complexe și lucruri pe care le-am moștenit. Cred că acum aș putea să-l cresc într-un mod liber, așa încât să se poată dezvolta singur, fără să aibă ideile și condiționările mele.“

Sursa: andreearaicu.ro