Cum să-ți distragi copilul când acesta face capricii. 13 trucuri pentru mămici

Plânsete și lacrimi, un fenomen absolut normal, mai ales pentru copii. Este o modalitate foarte bună pentru ei de a scăpa de stresul emoțional, de a-și manifeste supărarea față de ceva, de a arăta că se simt ofensați, triști sau obosiți. În astfel de cazuri cel mai indicat ar fi ca cel mic să fie lăsat să plângă în voie fără să-i fie interzis acest lucru. Totuși, uneori, asemenea situații nu sunt deloc adecvate, mai ales dacă mama se află împreună cu copilul în transport sau într-un loc public, sau se grăbesc și nu au timp să aștepte până când cel mic se va liniști. În acest caz, este mai bine să se evite un acces de furie și să se încerce a preveni o asemenea situație. Iată câteva sfaturi în ajutor mamelor.

Sfaturi de la marii mofturoși

✔ Inventați o misiune importantă, pentru care va trebui să se „amâne” puțin plânsul. Acționați în dependență de caz și improvizați. De exemplu puteți spune: „vai ce nori mari vin spre noi! Hai mai repede afară altfel vine ploaia și nu vom mai putea ieși la plimbare”. Acest truc este valoros prin faptul că nu îi interzice copilul să plângă și nu neagă importanța lacrimilor lui, din contra, copilul simte că este înțeles și este dispus la rândul său să cedeze.

✔ Încearcă să-l faci pe copil să conștientizeze situația atunci când plânge. De exemplu îl puteți ruga pe micuț să plângă încetișor deoarece poate trezi bebelușul care doarme în cărucior. Dacă copilul va încerca să vă urmeze sfatul, nu va mai putea să își manifeste plânsul așa cum ar fi vrut, de aceea va mai plânge puțin și se va liniști. Astfel și copilul rămâne mulțumit pentru că a putut să își manifeste emoțiile și mama împăcată. Situația de criză nu a avut loc!

✔ Uneori, crizele de isterie izbucnesc tocmai pentru că mama însăși atrage atenția la o anumită situație, astfel că, în unele cazuri, ignorarea poate împiedica un acces de furie. Ce-i drept astfel se poate de acționat în situații tipice, previzibile. De exemplu, dacă copilul face întotdeauna capricii atunci când vreți să-i îmbrăcați căciulița sau când trebuie așezat în cărucior, atunci nu așteptați „momentul X” ci pur și simplu distrage-i atenția micuțului (întrebați-l cum se numește un anume erou din desene animate, cum se numea poiezioara pe care ați învățat-o nu demult, întrebați-l ce jucării luați la plimbare, etc.). În situațiile noi și necunoscute indiferența mamei poate fi catalogată de copil incorect, pentru că el are nevoie de sprijin și înțelegere.

✔ În cazul în care copilul refuză să facă ceva, transformați totul într-un joc și îndemnându-l cu: „hai repede, repede, repede” faceți tot ce trebuie de făcut. În asemenea cazuri, copii nu prea înțeleg ce se întâmplă și îndeplinesc totul ca la carte fără să facă crize de isterie.

✔ La copii chiar funcționează principiul  „vorbitului incontinuu” și are efect chiar și atunci când micuțul a început deja să facă capricii. Sensul acestui vorbit încontinuu este de a-i distrage atenția prin monologul dvs. Trebuie să vorbiți și să tot spuneți ceva fără încetare: copilul cu siguranță se va calma și va vrea să asculte ce spuneți. Cel mai important este  să vorbiți despre ceva  interesant și să o faceți foarte emoțional. Timp de câteva minute, cu siguranță îi veți capta atenția, iar de aici până a uita motivul pentru care plângea e un singur pas.  

✔ Încercați să alungați dispoziția proastă a micuțului prin gâdilat, sau diferite grimase. Important este să nu ratați momentul care poate preveni accesul de furie. În cazul în care copilul a început deja să plângă este mai bine să nu riscați, pentru că dimpotrivă, aceste încercări de a-l face să râdă devin enervante.

✔ Frazele precum: „uite, un fluture!” sau „ai văzut ce cățeluș drăguț a trecut pe lângă noi?” sau „Avion! Avion! vezi avionul?” sau orice alte fraze care l-ar putea interesa pe copil sunt un mod foarte popular de a-i distrage atenția. Puteți direcționa atenția copilului și asupra propriului său corp sau sentimente: „uite ți-a căzut o geană, ia ghicește de la care ochișor? Hai să o dăm la o parte ca să nu te deranjeze”.

✔ Dacă micuțul nu a reușit să vadă fluturele sau cățelușul sau dacă ele au fost rezultatul imaginației dvs, puteți să folosiți un obiect real care l-ar interesa pe copil. Ar fi bine să aveți întotdeauna la îndemână o jucarie sau un carnețel și niște carioci care pot calma rapid copilul. Pentru un efect garantat prezentați-le sub formă de joc: „vai, cine s-a pierdut prin geanta mea? Ia să văd? O pisică!”și-i oferiți copilului jucăria.

✔ Arătați-i copilul că îi înțelegeți sentimentele. Dacă copilul a început să plângă, presupune ce simte și vorbește-i: „te-ai supărat că nu ți-am cumpărat jucăria aceea? Ești supărat pe mama?  Ai vrut să te joci cu mașinuța nouă dar noi nu ne putem permite să o cumpăram, ce păcat!” etc. Dacă copilul va vedea că este înțeles și că îi împărtășiți durerea, plânsul își pierde efectul.

✔ Emoțiile puternice poate fi exprimate prin acțiuni și nu doar prin lacrimi. De exemplu, dați-i copilului o pernă, pe care să o poată bate și lovi cu piciorul, sau o minge, sau un ciocan sau orice altă jucărie în care se poate de lovit.

✔ Inventați unele jocuri care ar usca lacrimi. De exemplu, de îndată ce copilul începe să plângă, includeți un uscător de păr sau un ventilator (de preferință unul de buzunar), și usucați-i lacrimile (nu utilizați această metodă dacă copilul este speriat de sunetele produse de aparatele de uz casnic). Sau găsiți o pungă sau un pahar mai deosebit în care veți colecta lacrimile copilului, și provocați-l să plângă până va umple paharul cu lacrimi.

✔ A trece de la lacrimi la zâmbet se poate nu numai prin gâdilat dar și cu ajutorul cuvintele. Când vedeți că cel mic are de gând să plângă, priviți-l surprinsă zicând: „vai, cine este în fața mea? Și unde este puiul meu vesel și zâmbitor? Unde să-l caut acum? ” Important este ca micuțul să înțeleagă corect sensul cuvintelor dvs. și să nu se supere și mai mult.

Reduceți plânsul copilului la absurd. Când începe să plângă încercați să-l ironizati: „O, ce copil nefericit! Nu are nicio jucărie sărmănelul, nu este lăsat să meargă la plimbare, nu are ce ✔ mânca, nici ce să bea, nu primește bomboane, nu i se permite să privească desene animate... ” Copiii de 3-4 ani vor uita imediat de lacrimi, și, vor începe să argumenteze, că nu este totul atât de rău, iar dvs. anume de asta aveți  nevoie.

Acestea sunt niște trucuri care pot distrage copilul de la plâns și crize de isterie și vor salva nervii mamei, în funcție de diferite situații și circumstanțe. Doar că acestea trebuie utilizate numai dacă este strict necesar, iar, dacă este posibil, lăsați copilul să plângă în brațele mamei.

Priviți ce trebuie să faceți în cazul în care copilul are un acces de furie. Greșelile părinților: