Bolile copilăriei reprezintă infecții virale sau bacteriene care apar, de obicei, în colectivitățile de copii, sub forma unor epidemii. Cele mai frecvente boli de acest tip sunt: varicela, rujeola, rubeola, oreionul și scarlatina. Adulții care nu au făcut aceste boli în copilărie sau nu au fost vaccinați prezintă riscul de a le contracta în orice moment la maturitate.

Este adevărat că adulții sunt oarecum mai rezistenți în fața agenților patogeni responsabili de boli ale copilăriei, iar în condiții de imunitate scăzută sau în asociere cu boli autoimune, receptivitatea la infecții crește. În plus, problema este că, la maturitate, orice boală a copilăriei are potențial de a evolua mai sever, de a fi suportată cu dificultate și de a dezvolta complicații grave, uneori fatale.

Iată care sunt cele mai comune boli infantile pe care le pot experimenta adulții și ce pericole presupun:

1. De la scarlatină la reumatism infecțios

Scarlatina este cauzată de o bacterie: streptococul betahemolitic de grup A. Se transmite prin aer sau prin contact direct cu particule contaminate. Boala poate fi transmisă atât de la un bolnav de scarlatină, cât și de la un purtător sănătos al streptococului betahemolitic. Așadar, există purtători care nu fac scarlatină, însă transmit bacteria. Boala debutează cu febră, gât inflamat și iritat, frisoane, tumefierea glandelor parotide, înroșirea limbii, greață, vărsături. Este obligatoriu tratamentul cu antibiotice, care de obicei este de lungă durată în cazul adulților. Cu toate acestea, există riscul unor complicații redutabile: reumatism infecțios, pericardită (inflamarea foiței care acoperă inima la exterior), glomerulonefrită (inflamarea rinichilor).

2. De la varicelă la zona zoster

Varicela, cunoscută și ca vărsatul de vânt, este cauzată de virusul varicelo-zosterian. Este foarte contagioasă încă din perioada de incubație, care durează în jur de 14 zile. Se manifestă prin erupție sub formă de pustule (bășicuțe), care se usucă și apar cruste. Este important să se evite scărpinarea leziunilor, pentru a preveni suprainfecțiile ce pot lăsa urme permanente, așa-numitele ciupituri de vărsat, care apar mai ales la adulți. În plus, boala poate avea o evoluție severă la maturitate, cu risc de complicații: pneumonie variceloasă, artrită infecțioasă sau encefalită. Însă chiar dacă varicela e făcută în copilărie, virusul zosterian rămâne în stare latentă în corp și în perioade de stres, oboseală, imunitate scăzută, se poate reactiva sub forma bolii zona zoster.

3. De la rujeolă la pneumonie

Rujeola (pojarul) este tot o boala virală, produsă de virusul rujeolic, care atacă în principal căile respiratorii. Debutează cu febra înaltă (peste 39 de grade Celsius), dureri de cap, frisoane, somnolență, tuse uscată, erupție aftoasă în cavitatea bucala și gât. Erupția apare după 3-4 zile, pe față, gât, torace, abdomen. Virusul rujeolic pune imunitatea la pământ, ceea ce atrage un risc crescut de complicații: pneumonie (prima cauză de mortalitate din cauza rujeolei), otită, miocardită, encefalită, panencefalită sclerozantă, cu risc mare de deces.

4. De la rubeolă la purpură

Rubeola (pojărelul) este mai puțin zgomotoasă decât rujeola, dar poate avea complicații severe la femeile însărcinate. La copii, evoluția este ușoară, doar puțină febră, erupția care poate trece neobservată. Dar la adulți, boala se poate complica prin artrită, encefalită sau purpură (complicație gravă caracterizată prin apariția de pete roșii determinate de trecerea globulelor roșii în piele).

5. De la oreion la infertilitate

Oreionul, denumit medical parotidită epidemică, este provocat de virusul urlian, care se cantonează de obicei la nivelul glandelor parotide (din spatele mandibulei), în creier, pancreas, testicule, ovare. La nivelul acestor organe pot apărea și complicațiile oreionului: pancreatită urliană (ce poate duce la diabet), orhită (ce poate duce la atrofie testiculară și infertilitate masculină), ooforită (infertilitate feminină), encefalită urliană sau meningită, cu risc crescut de deces.

Sursa