10 fraze care transformă copiii în adulți plini de complexe

Psihologul Svetlana Merkulov afirmă că, chiar și o frază aruncată la întâmplare poate avea un efect foarte puternic asupra psihicului copilului. Prin urmare, părinții ar trebui să fie foarte atenți în relațiile cu copilul și ar trebui să aleagă cuvintele pe care le folosesc, iar despre unele expresii ar trebui chiar să uite.

"Când eram de vârsta ta, învățam numai pe 10"

De la naștere și până la 6 ani mama și tata, pentru copil, sunt niște zei care le știu pe toate. Ei formează atitudinea copilului față de lume și față de ei personal. În mod specific, această frază poate fi văzută ca o competiție a părinților cu copilul lor, ei par să spună: "Tu nu vei fi ca mine, niciodată nu vei ajunge la succesele mele! Nu contează cât vei încerca, eu sunt mai bun decât tine." Copiii care au crescut cu această atitudine, de regulă, întreaga viața încearcă să demonstreze părinților că ei la fel pot obține ceva, pot avea succese. Desigur, spunând lucruri de genul ăsta, se stimulează într-adevăr o parte narcisistă a psihicului copilului, care îl provoacă să atingă anumite obiective. Dar problema este că, în cele din urmă aceste persoane, nu vor căuta să obțină ceva pentru ele însăși, ci pentru ca mama și tata, în cele din urmă să vadă că ele sunt demne de ei. Crescând, acești copii nu se pot bucura de succesul lor, bucuria vine doar atunci când părinții recunosc realizările lor, dar este puțin probabil ca aceștia să facă acest lucru.

"Ești puiul meu, maimuțica, purcelușul meu"

Cum oare nu sunt numiți copilașii de către părinții lor?  Toate acestea conduc la depersonalizarea copilului, ca și cum el nu ar exista, de parcă el ar fi o jucărie cu care părinții pot face tot ce doresc. La începutul vieții lor, copilașii cred în orice cuvânt rostit și au încredere totală în părinții lor. Dacă părinții îi vor spune că e un prost, în loc de "Ai nevoie de ajutor, lasă-mă să-ți explic", copilul va accepta acest lucru fără să se opună. Iată un exemplu: o mamă într-un acces de furie i-a spus fiului său că este un laș. Ca urmare, atunci când băiatul a trebuit să se prezinte a spus: "Numele meu este Ivan Ivanov, eu sunt un laș." Cele auzite ar trebui să fie un stimulent să vă gândiți la modul în care vă numiți propriul copil. Numele omului este prezentarea lui lumii întregi. În unele familii, se dovedește că numele este neglijat, iar copilul este numit în multe feluri, numai nu pe numele lui, dar în zadar! Numele trebuie să fie întotdeauna în prim-plan, acesta este modul în care el va simți această lume, cum va fi acceptat. Dacă vă numiți copilul, puișor sau purceluș, e ca și cum ați știrba din personalitate lui.

"Uite, Irina a primit nota 10 la test, iar tu nota 9"

Majoritatea părinților fac totul cu cele mai bune intenții. Este posibil ca părinții însăși să fi avut această experiență în copilărie, și acum își spun: "Nu-i nimic, și mie mi s-a spus asta, dar uite că am crescut, uite unde am ajuns." Ei au fost capabili să "uite" cât de tare doare când mama sau tata te respinge și îți spune: "Irina e mai bună decât tine". Aceasta este o experiență foarte dureroasă, care este luată adesea de copii în viața lor de adult. Această Irină va începe să fie urâtă de copil. Este întotdeauna foarte frustrant pentru copil atunci când este comparat cu altcineva: cu un coleg de clasă, cu fratele sau sora. Acești oameni ajunși maturi, întotdeauna se vor compara cu cineva și nu întotdeauna în favoarea lor.

"Dacă te comporți așa, eu nu te mai iubesc"

Sau "Te iubesc numai atunci când îmi convine mie." După această frază copilul începe să facă tot posibilul să fie corect și cuminte, el respinge toate nevoile și dorințele lui, el "crește" un fel de antenă prin care să poată ghici dorințele și așteptările părinților lui. Ca urmare, copilul nu există. În viața de adult, el va încearca să fie iubit, el va trăi cu gândul: "Vreau să fiu iubit, și pentru aceasta trebuie să fac tot ce trebuie. Eu nu am dorințe, dorințe au celelalte persoane."

"Nu mă fă de rușine"

Cu alte cuvinte, un părinte spune: "Ești rușinea mea." Copiii care aud de multe ori o astfel de expresie, își doresc foarte mult ca toată lumea să vadă cum sunt ei în realitate, astfel, în cazul în care atrag atentia cuiva, nu știu ce să facă cu această atenție. Ei se ascund, se pierd, se sfiesc. Un astfel de copil se comport de parcă pentru ei nu există nici o alegere, ei pot fi doar rușine altcuiva. Afirmând așa ceva răniți propriul copil.

"Ești la fel ca tatăl tău (mama ta)"

Desigur, această frază ilustrează relația dintre tată și mamă, și nemulțumirea lor de viața lor împreună, pe care o revarsă asupra copilului. Acest cuplul nu comunică direct despre relația lor, ci prin intermediul copilului își "transmit" mesaje imorale. Dacă mama spune: "Ești la fel de încăpățânat ca și tatăl tău." Se pare că tatăl său este o persoană rea, cu care este imposibil să ajungi la un numitor comun. Acum crezi că acel copil ar vrea să fie ca tatăl său, dacă el este încăpățânat și rău? Când ne proiectăm relațiile noastre care merg prost asupra copiilor, ei trebuie să trăiască cu aceste relații. Pe de altă parte, în această frază, el ar putea auzi "fetele sunt mai bune decât băieții." Părinții folosesc această manipulare, dacă există o luptă pentru copil, și copilul ar trebui să aleagă de partea cui este.

"Dacă nu mănânci vei rămâne slab"

Am avut o prietenă căreia mereu i se punea: "Dacă nu mănânci pâinica, ea va alerga după tine toată noaptea." Oricât de amuzant ar suna, dar ea se temea de pâine, adică părinții au obținut un efect opus. Expresii similare sunt pură manipulare. Foarte des ele sunt folosite și de străbuneii, care au suferit de foame în copilărie. Apoi ele se transmit din generație în generație fără ca noi să ne dăm seama. O expresie similară poate dezvolta copilului teamă sau o relație foarte dificilă cu mâncarea, cultul ei, frică în legătură cu greutatea etc.

"Dacă nu vei fi cuminte, te vom da lui nenea"

Acesta este un mesaj foarte specific, care prevede că un copil este valoros numai atunci când este convenabil pentru părinții lor. Părintele îi spune de fapt copilului, "Nu fi tu însuți, trebuie să fii așa cum ne convine nouă." Crescând, acești copii nu știu ce vor și încearcă mereu să mulțumească pe toată lumea.

"Las’că o primești acasă!"

Este vorba despre faptul că părintele are dreptul să facă cu copilul orice dorește, fără să țină cont de sentimentele lui. Dintr-o dată mama sau tata se transformă într-un părinte care pedepsește sau iartă. Copilul care au auzit de multe ori o asemenea expresie la adresa sa, are niște relații complicate cu directorii, figura șefului se asociază cu cea a părintelui și omul începe să se teamă de șef și vrea să facă tot posibilul ca să nu fie pedepsit. Conducerea simte această atitudine și ca răspuns începe să îl trateze ca pe un sclav.

"Pleacă, să nu te-aud și să nu te văd"

Traducere: "Mi-ai distrus viața, pleacă! Tu nu ar trebui să exiști. " Și apoi copilul trăiește cu un profund sentiment de vinovăție față de părintele lui, pentru că el este cel care îl împiedică să fie fericit.

Trebuie să fiți precauți cu astfel de declarații. De fapt, înainte de a spune ceva copilului tău, trebuie să vă gândiți de două ori. Mulți adulți nu aud ce spun ei însăși, dar ar fi de mare folos dacă s-ar auzi dintr-o parte. Acum există o mulțime de gadget-uri, care vă permit să înregistrați tot ce vorbiți.  Examinați cu atenție modul în care vă tratați copilul și ce cuvinte îi spuneți. Vă asigur, vă veți face o mulțime de descoperiri, și, probabil, nu dintre cele mai plăcute.