Timp de mai bine de 10 ani, directorul "Centrului pentru Educarea Somnului" din Adelaide (Australia), Sarah Blunden, a încercat să identifice diverse metode de adormire a copilului, pentru a-i ajuta pe părinții efectiv disperați. Ştiind că una dintre cele mai cunoscute tehnici era aceea de a controla plânsul bebeluşului, psihologul australian a ţinut cont de ea, dar a adaptat-o.

Psihologul australian a propus, ca tehnică pentru a putea adormi un bebeluş, următorul demers: treptat, părinţii vor trebui să-şi dezveţe bebeluşul de a mai adormi doar cu ajutorul rutinelor ce ţineau de somn, cum ar fi alăptatul, vocea mamei sau mângâierile. Nu înseamnă că bebeluşul va ajunge să fie lipsit de toate acestea, de contactul fizic cu mama sa, ci treptat va ajunge să nu mai beneficieze de un aport ridicat al rutinelor menţionate la ora de culcare.

Este normal ca micuţii să plângă la început, dar încet-încet în creierul lor se vor forma noi conexiuni neurale, ce îi vor ajuta să deprindă un nou comportament, în aces caz abilitatea de a se linişti şi de a adormi şi fără intervenţia părinţilor. Pentru ca aceştia să înţeleagă mai bine despre ce este vorba, vine şi cu acest exemplu: iniţial, până când un bebeluş adoarme, mama sa îl poate lăsa să se sugă, dar de îndată ce îl vede că este pe punctul să adoarmă, poate să-şi retragă încet sânul.

Printre avantajele majore ale acestei tehnici de a adormi bebeluşul, Sarah Blund a vorbit despre:

  • Bebeluşul se va deprinde gradual cu o nouă abilitate;
  • Asistenţa părinţilor, destinată procesului de adormire a copilului, va fi limitată, dar nu îl va lipsi pe acesta de atenţia venită din partea lor;
  • Bebeluşii vor plânge mai puţin şi vor avea parte de un somn mai bun.

După ce a propus această nouă metodă, un grup de cercetări australieni, coordonată de Sarah Blund, a hotărât să o compare cu metoda mai "clasică", a plânsului controlat. Obiectivul a fost demararea studiului "Baby Sleep", prin care să se poată compara impactul acestor metode asupra tulburărilor de somn la copii, asupra stresului părinţilor şi copiilor, asupra dispoziţiei părinţilor şi asupra ataşamentului părinte-copil.