Principalele cinci probleme școlare și cum să ajutăm copilul să le depășească

Copiii petrec la școală cea mai mare parte a copilăriei lor active. Și dacă unora le dau bătăi de cap doar temele la matematică, pentru alții școala se asociază cu problemele, dispoziția proastă și tot felul de suferințe. Printre cauzele impresiei greșite despre educația inițială se pot număra relațiile proaste cu alți elevi din clasă sau cu învățătorii, reușita scăzută la învățătură etc. Ce să faceți dacă vedeți că micuțul dumneavoastră întâmpină probleme din cauza cărora mersul la școală s-a transformat într-o tortură?

Problemă: copilul își face prea multe griji din cauza notelor scăzute

Fiul sau fiica dumneavoastră vine de la școală cu lacrimi în ochi, refuză să răspundă la întrebarea ce s-a întâmplat, stă cu ochii în pământ și refuză să își arate agenda… Într-un final se dovedește că el sau ea a luat un doi (sau altă notă proastă) la școală. Acest scenariu se repetă ori de câte ori învățătorul îi dă o notă mai mică de „zece”. 

Ce este de făcut:

Această frustrare a copilului din cauza notelor proaste este legată în mod direct, cel mai probabil, cu așteptările pe care i le transmiteți, verbal sau nonverbal. Unii părinți spun direct „trebuie să înveți doar pe zece”, alții fac aluzii – „ce bine ar fi dacă agenda ta ar arăta ca agenda prietenului tău Petrică”. În ambele cazuri copilul se simte obligat să ia doar note maxime, mai ales dacă astfel de fraze, voalate sau nu, apar foarte des în discuțiile voastre. Dar nu toți pot să fie elevi eminenți.

Din această cauză, primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să îl ajutați pe copil să nu fie atât de stresat din cauza notelor proaste și să înceteze să se concentreze pe ele. Lăudați copilul pentru realizările lui, de exemplu pentru cât de frumos scrie, cât de repede a rezolvat exercițiile la matematică, cât de bine a recitat poezia, dar nu pentru notele de zece. Trebuie să îi insuflați că notele de zece sunt un lucru extraordinar, însă cunoștințele sunt mai importante, dar cel mai important este interesul față de învățătură și eforturile depuse. Totodată, și dumneavoastră trebuie să credeți acest lucru.

Problemă: copilul este șicanat de colegi

Realitatea tristă este următoarea: în prezent, aproape în fiecare clasă există un „exclus”. El este jignit, colegii râd de el, nu este lăsat în pace niciodată. Deseori cauza acestor glume urâte și a bătăii de joc din partea colegilor este o anumită „particularitate” a copilului, care îl diferențiază de alții. El este prea înalt, prea plinuț, se îmbracă altfel, este de altă rasă sau naționalitate, învață prea bine sau prea rău, nu mănâncă carne – orice poate deveni motiv de jignire.

Ce este de făcut: 

Nu vă implicați în mod direct. Dacă veți decide „să purtați o discuție” cu acei colegi care îl jignesc pe copilul dumneavoastră, nu veți reuși decât să înrăutăți situația. Nu puteți fi mereu alături de copil cât timp el este la școală, iar imediat ce veți pleca, el va fi luat în râs și pentru faptul că „pentru el intervine mămicuța”.

Este la fel de ineficient să dați sfaturi sau să îi țineți discursuri despre ce ar trebui să facă într-o astfel de situație. Și aceasta pentru că noi dăm sfaturi de pe poziția de „adult” – dacă micuțul ar avea încrederea, cunoștințele și puterea noastră, probabil că nu ar avea probleme.

În această situație, unicul lucru pe care îl puteți face este să susțineți la maximum copilul. Să îl ascultați, când se plânge, și să îi spuneți cât de mult îl iubiți. Și să încercați să îi găsiți comunități de copii la fel ca el, unde particularitățile lui vor fi puse în valoare, și nu respinse. Dacă micuțul vorbește și se strâmbă prea mult, înscrieți-l la un cerc teatral, dacă este prea înalt pentru vârsta lui – la o secție de baschet. Văzând că nu este singur, copilul va începe să se rușineze mai puțin pentru „particularitatea” sa, mai mult chiar, va începe să fie mândru, iar glumele proaste nu îl vor mai afecta, iar cu timpul ceilalți copii vor înceta să îl mai șicaneze. 

Dacă însă situația se înrăutățește pe zi ce trece, ajungându-se la agresiune fizică, ar trebui să vă puneți problema transferării copilului la o altă școală. O jumătate de oră în plus sau chiar o școală mai puțin prestigioasă sunt mai puțin problematice ca psihicul distrus al copilului.

Problemă: copilul nu are prieteni la școală

Problemele relaționale la școală nu sunt întotdeauna generate de faptul că micuțul este șicanat de colegi – uneori el este pur și simplu ignorat. Dacă colegii de clasă fac aceasta intenționat, metodele de „luptă” sunt aceleași ca și în cazul „agresiunilor” active, totuși de cele mai multe ori lipsa prietenilor la școală este legată de timiditatea lui naturală. Deseori, de această problemă se lovesc copiii care au fost transferați la alte școli, unde există deja colective formate și cercuri de interese. Și, dacă pentru un copil activ și îndrăzneț încadrarea într-o nouă colectivitate nu reprezintă o problemă, un copil mai timid va sta de o parte și nu  va îndrăzni să se apropie și să intre în discuție.

Ce este de făcut: 

Pentru început asigurați-vă că dorința de a avea prieteni aparține copilului, și nu dumneavoastră. Majoritatea copiilor simt necesitatea de a aparține unui grup, însă orice regulă are și excepții. Poate că micuțul dumneavoastră este una dintre ele. Însă dacă micul elev vrea foarte mult să se împrietenească cu cineva, dar nu poate, ajutați-l – organizați o activitate distractivă, la care invitați alți copii.

În afara școlii și în situații în care se simt comod și confortabil, copiii sunt de obicei mai deschiși spre comunicare și interacțiune – cu siguranță, ei nu vor fi împotrivă să se joace cu fiul sau fiica dumneavoastră.

Dacă nu aveți timp să organizați picnicuri și excursii, încercați să invitați acasă părinții unui dintre colegii copilului. La urma urmei, nu este rău să aveți și dumneavoastră prieteni în mediul școlar. Rugați noile cunoștințe să își ia și copilul, pentru ca al vostru să nu se plictisească. Și, obligatoriu, inventați niște activități antrenante, pe care copiii să le facă împreună – să construiască ceva, să pieptene câinele, să aranjeze pernele – orice ar putea să facă împreună.

Problemă: program prea încărcat, copilul obosește și nu reușește să le facă pe toate

Profesorii se plâng că micuțul dumneavoastră doarme la lecții. Acasă el refuză nu doar să ajute la treburile casnice, dar și să se joace, pentru că este prea obosit și vrea să se odihnească. Sau poate că el nu are deloc timp pentru joacă, pentru că după scoală trebuie să facă lecțiile, să meargă la ora de echitație, apoi la cea de spaniolă…

Ce este de făcut:

Moderați-vă un pic ambițiile părintești – aproape întotdeauna când copilul ajunge pe punctul unei căderi nervoase din cauza supraoboselii, se dovedește că el, pe lângă școală, frecventează încă câteva cercuri și secții sportive. Este bine și corect să avem grijă de dezvoltarea multilaterală a copilului, dar nu cu prețul sănătății lui fizice și psihice.

Încercați să renunțați, măcar pentru un timp, la lecțiile de pian și nu mai duceți copilul la lecții de șah de trei ori pe săptămână. Observați copilul: a devenit el oare mai activ, mai vesel și mai energic? Dacă nu, este posibil ca el să aibă nevoie de mai mult timp pentru a-și reveni. Ar fi bine să verificați dacă această oboseală excesivă fizică și nervoasă nu este determinată de lipsa de vitamine în organism.

Dacă însă copilul nu are alte activități pe lângă cele școlare, iar învățătorii continuă să se plângă de neatenția lui, poate ar fi bine să examinați copilul la prezența sindromului deficitului de atenție. În cazul acestei stări, în virtutea particularităților sale neurologice, copilul se concentrează cu greu asupra unui lucru sau nu își poate menține atenția, ceea ce afectează performanțele școlare. Copiii cu acest sindrom au nevoie de ajutor special pentru asimilarea informațiilor.

Problemă: învățătoarea nu îl prea are la inimă pe copil și îi scade notele nejustificat

Într-o lume ideală profesorii trebuie să fie obiectivi, să evalueze nivelul real al cunoștințelor copilului, fără a ține cont de simpatiile sau antipatiile personale. În realitate însă, din păcate, deseori se întâmplă exact invers. Iar deseori în categoria celor defavorizați nu intră doar copiii care nu învață sau se poartă urât. Pur și simplu, de exemplu, învățătoarea preferă copiii activi, care stau mereu cu mâna întinsă și vor să răspundă la orice întrebare, iar pe cei care stau liniștiți la locul lor (poate și din cauza temperamentului) îi consideră inferiori.

Ce este de făcut: 

Pentru început, încercați să clarificați situația. Vorbiți cu părinții altor copii – care este atitudinea învățătoarei respective față de ei? Nu se plâng pe ea și alți copii? Este posibil ca pedagogul să fie „supărat pe viață” din cauza unor probleme personale și să se descarce pe copii. În acest caz trebuie să vă adresați directorului și să soluționați problema pe cale administrativă, prin schimbarea profesorului.

Dacă însă se dovedește că profesoara are o antipatie personală față de copilul dumneavoastră, încercați să îi vorbiți deschis. Principalul este să nu începeți prin amenințări sau negativism. Și pentru dumneavoastră, și pentru copil este mai bine să rezolvați situația pe cale pașnică. Întrebați ce trebuie să facă fiul/fiica dumneavoastră pentru ca notele să fie mai mari. Cereți un sfat pentru a îmbunătăți situația. Vorbiți-i despre particularitățile copilului. Poate că dacă va înțelege că micuțul nu ridică mâna nu pentru că nu știe, ci pentru că este flegmatic, ea va începe să îl întrebe mai des și se va convinge că el știe mai bine ca mulți alții.

Dacă însă, în pofida tuturor discuțiilor, profesorul nu își schimbă atitudinea, folosiți acest caz în calitate de exemplu și povestiți-i copilului că în viață există și astfel de situații când, chiar dacă depunem multe eforturi și facem totul bine, sunt persoane care nu ne apreciază la justa valoare. Lăudați copilul și repetați-i că sunteți convinsă că el știe matematică (literatură, engleză) mai bine ca alții, iar dacă notele nu reflectă corect cunoștințele, aceasta nu este din vina lui.

​

În general, atunci când copilul se plânge din cauza anumitor lucruri care se petrec la școală (și nu doar acolo), încercați să auziți nu doar cuvintele, ci și emoțiile. Ascultați tot ce are să vă spună copilul și exprimați în cuvinte emoțiile pe care, după părerea dumneavoastră, le are acesta. „Mi se pare că ești foarte supărat”, și faceți o pauză. Copilul vă va face să înțelegeți dacă ați „ghicit” corect sau nu, iar principalul, va primi „permisiunea” de a vă spune tot ce are pe suflet. Acest contact emoțional este cel mai bun lucru pe care îl puteți oferi copilului atunci când el are probleme.

În plus, trebuie să îi amintiți cât mai des cât de extraordinar este și cât de mult îl iubiți, iar școala este doar o etapă a vieții. Colegii care îl șicanează și profesorii antipatici vor rămâne în trecut, iar el va întâlni și persoane care vor aprecia la justa valoare toate calitățile lui.