Prichindelul pe care îl duci în fiecare zi la şcoală sau chiar la grădiniţă a fost lovit de Cupidon. Ţi-a declarat că şi-a făcut o iubita, anunţă toată familia că vrea să se căsătorească şi te întreabă cum se fac copiii.
Psihologii spun că un copil se îndrăgosteşte prima dată încă din primul an de viaţă. Iar semnele sunt…clasice.
Se înroşeşte la faţă, îi bate inima foarte repede, vrea să atragă atenţia persoanei pe care a pus ochii, vorbeşte tare pe limba lui sau chiuie şi nu-şi poate dezlipi ochii de la această persoană.
“Îndrăgosteala“ din copilărie, prin care însă trec conştienţi, este cea de la patru-cinci ani. Evenimentul are loc, de obicei, la grădiniţă.
Ce să fac?
În primul rând, pentru tine, că părinte, nu e o tragedie. E o situaţie firească, pe care trebuie să o tratezi cu naturaleţe. Adică? Să nu faci caz de ceea ce se întâmplă copilului tău.
Să nu strigi în gură mare tuturor prietenilor că prichindelul tău e îndrăgostit. Dacă îi faci publică afecţiunea, de faţă cu el, nu faci decât să-l pui într-o situaţie îngrozitoare. Şi în nici un caz nu trebuie să faci glume pe seama lui.Psihologii recomandă să vorbeşti cu cel mic doar dacă acesta simte nevoia, dacă ţi se confesează din proprie iniţiativa. Ascultă-l şi păstrează pentru ţine informaţiile.Dar nu insistă pe subiect, pentru că mâine s-ar putea că iubirea să nu mai fie de actualitate.
Doar pentru că sunt mici nu înseamnă că sentimentele le sunt reduse la scară. Copiii trăiesc intens prima iubire.
Cum se manifestă
Un copil îndrăgostit se manifestă că şi un adult care trece prin astfel de emoţii. Vrea să stea mereu cu persoană iubita, vrea să impartă totul cu ea.
De obicei, micuţii doresc să-şi împartă mâncarea sau jucăriile, ceea ce până acum era exclus. De asemenea, ei tind să ofere cadouri sau să facă surprize plăcute.
Şi dacă e respins…
Dacă e respins de cel sau cea de care s-a îndrăgostit, consolează-l şi linişteşte-l. Are nevoie de prezenţa ta şi, din nou, de discreţia ta. Într-un asemenea moment, îţi dai seama de intensitatea sentimentelor lui, chiar la această vârstă fragedă.
Poţi să-i spui că îl înţelegi, dacă este supărat, dar asta nu înseamnă că, atunci când va plăcea pe altcineva, va fi respins din nou. E prima lecţie serioasă de viaţă pe care trebuie să fii în stare să i-o dai. Şi explică-i pe înţelesul lui, fără să-l minţi şi fără să dramatizezi că, în privinţa relaţiilor dintre oameni, nu totul e roz.
Nu e sigur că îşi va aminti ce îi spui tu acum, dar va capătă încredere în ţine şi se va sfătui cu ţine şi în alte situaţii. În perioada în care suferă din dragoste (doar pentru că e mic, sentimentele nu îi sunt reduse la scară), este bine să-i îndrepţi atenţia spre altceva. Mergeţi să vă jucaţi, faceţi o plimbare… Da-i o mâna de ajutor, să descopere şi alte lucruri, locuri sau persoane de vârstă lui.
Mami, te căsătoreşti cu mine?
Înainte de trei ani, interesul copilului e legat aproape exclusiv de fami¬lia lui. Între trei ani şi jumătate şi patru ani se instalează la majoritatea copiilor complexul Oedipian. Adică fetiţele vor să se mărite cu tatăl lor şi băieţii sunt topiţi după propria mama.
Acum, copiii devin curioşi în privinţa diferentelor dintre sexe şi îşi descoperă propria sexualitate. Când realizează că între părinţii lui există o legătură, iar el nu este inclus, este atras de părintele de sex opus şi încearcă să-l elimine pe cel de acelaşi sex.
Complexul Oedip este un fenomen inconştient şi se depăşeşte natural. Spre cinci ani, şi fetiţele, şi băieţii renunţă să-şi dorească să ia locul părintelui “rival“.
De ce se îngrijorează părinţii?
Pentru unii părinţi cu care am stat de vorba interesul copilului lor pentru sexul opus este un motiv de îngrijorare.
Poate că această grijă nu este întrutotul deplasată, ţinând cont de maturizarea sexuală precoce “la copiii din ziua de azi“, încurajată şi de produsele pentru preşcolari: truse complicate de machiaj şi zorzoane că cele ale mămicilor, topuri şi fustiţe sexi, pantaloni cu vedere la buric, ojă, gel şi vopsea specială pentru şuviţe.
Comportamentul copiilor este influenţat oricum semnificativ de expunerea la media supraîncărcată de sexualitate – aşa că părinţii pot avea motive de îngrijorare.
Evaluează implicaţiile
E bine să nu ignorăm prima iubire, ci să o urmărim discret şi atent, pentru că ea să se menţină că sursă de motivaţie pentru copil şi să nu se transforme în interes pentru aspectul sexual al relaţiei. Să nu uităm că, odată cu primele gânduri “serioase“ despre căsătorie, apar şi primele batjocuri ale colegilor de grădiniţă sau de şcoală pe seama “îndrăgostiţilor“.
Pentru copii, iubirea este ceva tentant, dar şi ciudat sau scârbos. Monitorizarea primei iubiri este importantă, pentru a avea grijă de stimă de sine a copiilor. Acum pot apărea gânduri iraţionale despre sine (nu mă place, pentru că sunt gras, eu sunt urâtă). Dacă face astfel de comentarii, spune-i că nu iubim pe cineva doar pentru o calitate a acelei persoane, ci pentru persoană, că întreg.
Ce spun copiii despre prima lor iubire
Fetele vorbesc mai mult despre asta între ele, cu mamele sau persoane de sex feminin, în timp ce băieţii nu prea vorbesc sau nu-şi dau seama că sunt îndrăgostiţi. Fetele trăiesc mai intens relaţia (care poate trece, în cursul acele¬iaşi zile, de la dragoste la ura) şi sunt mai nestatornice.
Băieţii par mai constanţi şi mai discreţi la această vârstă şi, din teamă de a nu se rade de ei, preferă să nu îşi împărtăşească sentimentele.
Părinţii sunt, de obicei, luaţi prin surprindere de acest eveniment din viaţă copilului. Mulţi au tendinţa de a exagera importantă situaţiei de “îndrăgostire“ a copilului – spun pshiologii. Ori o încurajează insistent, ori o interzic categoric.
Alţii o ignoră în totalitate, fără să intuiască faptul că cei mici vor să povestească despre sentimentele lui – care, este adevărat, azi pot fi foarte intense, iar mâine pot dispărea complet.
Nu închideţi prin duritate, vulgaritate sau ignorare dorinţa copilului de a comunica. La afirmaţia cred că îmi place de Ana, un răspuns bun, pe un ton netru, ar fi Ce/ cum îţi place la/de Ana?
Felul în care abordaţi prima iubire a copilului spune multe despre voi şi sistemul de valori al familiei, despre propriile voastre temeri sau inhibiţii în faţă sentimentului de dragoste. Nu uitaţi că acum îi construiţi şi valorile, şi respectul faţă de sexul opus, dar şi prejudecăţile – ne avertizează psihologii.
4 sugestii
1. Fii caldă! Dacă eşti apropiată de copil, poţi să-l cunoşti foarte bine. Ascultă-l şi, mai ales, nu uită: şi tu ai trecut prin aceleaşi lucruri.
2. Fii deschisă! Dacă se îndrăgostesc, e firesc să fie şi secretoşi. Tu fii mereu “uşa deshisă“, unde poate să bată la orice ora.
3. Învaţă-ţi copilul cum să se poarte. Cum să fie, la rândul lui, deschis, zâmbitor, sociabil, să ofere atenţie. Învaţă-l cum să ofere un cadou, fără să se simtă ridicol.
4. Vorbeşte cu prietenii tăi care au copii. Acestora poate să li se pară normală situaţia prin care treci şi pot chiar să-ţi dea idei bune despre cum să-i faci faţă.