Perioada ”nu pune totul în guriță”. Cum pot părinții să-i facă față

Până la vârsta de 2 anișori, copilașii va dori să exploreze tot ce vede cu mânuțele și cu gurița și tocmai de aceea ar trebui să fiți foarte atentă la tot ce fac ei. În primii ani de viață, ei își dezvoltă curiozitatea prin intermediul mișcării/ deplasării și al simțurilor. Imediat cum încep să meargă, vor să exploreze lumea din jur – fiecare colț, ascunziș – și mai vrea, de asemenea, să „deguste“ noile descoperiri.

Atingând obiecte, copiii se obișnuiesc cu texturi diferite. Și nu numai. Procesul este mult mai complex: când copilul ia o piatră și o duce la gură, nu simte doar suprafața fină sau aspră, ci și dacă e grea sau ușoară, dacă face zgomot, dacă are miros sau gust.

E o perioadă provocatoare atât pentru copii, cât și pentru părinți. În timp ce copiii învață, prin mijloacele proprii, care-i treaba cu lumea din jur, părinții învață, odată cu cei mici, cum să abordeze situațiile riscante. Iată câteva sugestii de folos:

• Amenajați locuri în casă unde cel mic poate explora în voie, fără existența unui pericol!
   
• În loc să îi repetăm la infinit Nu e voie să duci aia la gură!, mai bine îi redirecționăm atenția spre lucruri pe care are voie să le facă sau să le ducă la gură!
   
• De asemenea, în loc să îi repetăm Nu e voie să duci cablul TV-ului/ veiozei la gură!, mai bine îi arătăm la ce folosește, care este rolul lui. E nevoie de răbdare pentru explicații, dar curiozitatea îi va fi satisfăcută când va vedea că atunci când veioza e în priză luminează și când nu e, nu funcționează.
   
• Ideal este să nu aibă la îndemână obiecte periculoase, prin urmare, pentru a-i împlini  dorința de a proba lucruri noi, i-ați putea pune la dispoziție mai multe obiecte sigure, din materiale prietenoase, pe care să le încerce (și pe care le vede la părinți – cei mici vor să imite ce văd).
   
• Nu uitați: când copilul este la vârsta la care chiar nu înțelege (până în 2 ani), el are nevoia de a repeta ceea ce  părinții i-au interzis tocmai pentru a confirma interdicția. Nu e sfidare și nici intenția de „a face în ciudă“ cuiva.