Cum a ajuns copilul meu sa urle in halul acesta numai cand vede apa? El, care, cu cateva luni in urma, se balacea precum copiii din reclame in cadita plina cu spuma de baie! E ceva ce am facut eu?
Copilul tau era fan baita, se balacea si clipocea cu manutele apa aruncand stropi si hohote de ras in toata camera.
Dar ceva a schimbat toata aceasta veselie in cel mai mare cosmar al lui (si al tau). Numai cand aude robinetul pornit si zgomotul apei incepe cu plansul si “nu veau baita!!!”
Copiii atat de mici pot sa dezvolte uneori o frica “subita” de baie, de cele mai multe ori dupa o schimbare a ceva din rutina zilnica.
De exemplu, transferul din baia lui mica de plastic in baia mare a familiei. Sau odata cu o intamplare neplacuta (a alunecat in cada, i-a intrat apa in ochi…) a capatat frica de apa.
Spaima brusca de apa poate fi expresia unei indispozitii interioare care sa nu aiba vreo legatura particulara cu apa.
Cauzele trebuie cautate in mediul in care traieste: ele pot fi legate de nasterea unui fratior/a unei surioare, divortul parintilor, mutarea dintr-o locuinta intr-alta sau pot fi legate de faptul ca a invatat prea repede sa faca alta actiune (de exemplu, sa mearga).
Dar baita poate deveni amuzanta din nou, daca suntem perseverenti. Spre exemplu, am putea folosi cadita de bebe din nou, daca am renuntat la ea, pentru inceput ca loc de joaca pentru jucariile de apa, in camera, copilul putandu-se juca alaturi de adult numai cu manutele in apa din cada.
Putem adauga si vaporase, papusi, carora sa le facem baie – orice lucru care sa il tenteze sa intre si el alaturi de ele in cada. Poate intra in apa din cada numai in scop de joaca (temperatura apei trebuie mentinuta la un nivel optim). Caci nu facem baie, desigur!
Nu insistati sa interactioneze cu apa si nu induceti teama copilului atunci cand el este doar ezitant – “hai, stai jos, ce, iti este frica de apa?”
Suntem acolo doar ca sa ne jucam cu jucariile de apa. Chiar daca, initial, intra cu un tricou si chilotei in apa, treptat, acestea (ude) devin inconfortabile si le putem scoate, astfel incat sapuneala si clatirea sa vina ca un lucru firesc, in joaca.
De data aceasta, vom folosi cateva zile la rand un covoras antiderapant in cada, sa evitam eventuale alunecari, care ar putea compromite stradania din ultima vreme.
Daca ajungem sa acceptam spalatul corpului, trecem treptat si la capsor, avand grija la clatit sa protejam fata copilului cu un prosop, care sa fie pavaza impotriva apei, asezandu-l in jurul fruntii, si vom invata copilul sa tina capsorul pe spate la clatit.
Si inca o idee: cand lasati apa sa se scurga din cada, lasati acolo si un vaporas sau o jucarie plutitoare mai mare, sa faca rotocoalele caracteristice la scurgerea apei din cada, sa vada si copilul ca obiectele mari nu se scurg pe canalizare, ci raman in cada.
Cand intram in antrenamentul de reobisnuire a copilului cu apa trebuie sa avem in minte cateva aspecte:
- exemplul personal – copilul isi priveste parintii, dar si pe alti adulti, urmarind ce reactie au fata de un anumit lucru si tinde sa imite reactiile sau urmarind acele reactii, sa se retraga, sa amane experienta pentru moment, sau ramane in expectativa, amanand, lasand pe ceilalti sa faca lucruri in locul lui;
- nu trebuie minimalizata frica de apa a copilului si nici negata: “Nu fi bleg, nu are de ce sa iti fie frica, nu iti este frica”;
- nu va lasati si voi coplesiti de intensitatea momentului: “Nu mai plange! Hai la mama, stiu, iti este frica. Lasa ca nu mai facem baie”.
Text: Cristiana Haica
