Izolarea în pătuțuri afectează sănătatea mintală a copiilor

Obiceiurile așa zis moderne – hrănitul copilului la ore fixe, izolarea în pătuțuri, abandonarea copilului până adoarme singur, ca să nu se învețe prost – sunt extrem de nocive pentru sănătatea lui mintală. Darcia Narvaez, profesor în cadrul Universităţii din Notre Dame, a explicat pentru Psychology Today cât de importantă este sănătatea mintală a copiilor şi cât de uşor poate fi aceasta afectată. Ce afectează mai exact sănătatea mintală a copiilor și ce trebuie să facă părinții pentru a-i proteja detaliem mai jos:

Experienţele din copilărie pot duce la afecţiuni mintale

Copiii au nevoie de îngrijire deosebită pentru ca afecţiunile mintale să fie evitate. De fapt aceştia necesită atenție 24 de ore din 24. În trecut îngrijirea constantă nu era atât de necesară deoarece oamenii trăiau în grupuri, iar ajutorul era disponibil din numeroase surse. Însă în lumea de astăzi părinţii trebuie să aibă grijă singuri de copii. În plus, din cauza faptului că părinţii au nevoie de ajutor pentru a-şi îngriji copiii în mod corespunzător, apar tot felul de experţi care explică în ce fel ar trebui procedat perntru a trece de primi ani cu copilul fără a o lua razna. Tot aceşti experţi ne pot împinge însă la practici nu tocmai bune pentru cei mici, chiar dacă îi ajută pe adulţi.

Ce practici îi afectează pe copii:

• Izolarea în cărucioare, pătuţuri, leagăne;
• Hrănirea la ore fixe;
• Când este lăsat să plângă până adoarme;
• Coabitarea cu persoane străine;
• Când este lăsat să plângă;
• Când este supus la durere.

Toate aceste practici profesor Narvaez le numeşte traume sau neglijenţă, subliniind că atunci când apar la intervale regulate îi oferă totuşi celui mic posibilitatea de a învăţa să facă faţă situaţiei, deşi acesta nu se dezvoltă în condiţii normale.

Cum să ne creştem corect copiii:

Fiecare animal are un “cuib” pentru pui. Asemenea şi oamenii. Însă copiii au nevoie specială de îngrijire deoarece ar trebui să stea în pântece 18 luni. Exact, la vârsta de 18 luni copiii sunt asemenea puilor de animale nou-născuţi. Din cauza acestei imaturităţi, dezvoltarea capacităţilor neurobiologice şi psihologice apare în primele luni şi ani de viaţă. Prin urmare, dacă baza neurobiologică şi psihologică nu este corespunzătoare, nici calitatea vieţii persoanei în cauză nu va fi. Fără acest “cuib” de care are atâta nevoie, calitatea vieţii nu va avea standardele necesare. Practic, ideea “cuibului” este veche de 30 de milioane de ani, deoacere a apărut odată cu mamiferele sociale, grup din care facem şi noi parte, şi a existat înainte de apariţia vieţii civilizate (societatea agricolă, care a luat adulţii de lângă copii). Astfel, ideea ”cuibului” a dispărut tot mai mult, adulţii uitând de ce au nevoie de fapt copiii şi pedepsindu-i pentru nevoile lor.

De ce au nevoie mai exact copiii:

• Părinţi afectuoşi;
• Extinderea perioadei de hrănirea la sân dacă o cer;
• Să fie mângâiaţi mult;
• Să se răspundă rapid la nevoile lor;
• Relaţii bune cu cei care îi îngrijesc;
• Mai multe persoane adulte care să le răspundă nevoilor;
• Un mediu pozitiv pentru mamă şi copil;
• Să fie lăsaţi să se joace liber.

Aceste componente asigură dezvoltarea armonioasă în primii ani de viaţă, fapt ce se răsfrânge şi asupra vieţii adulte, explică profesorul Narvaez. În lipsa lor, traiectoria de dezvoltare nu va fi cea normală, iar copiii vor dezvolta diverse tipuri de afecțiuni psihice în timp.

Sursa