În medie, spre patru sau cinci ani, copiii încep să viseze și spună altora despre ceva, evident, ce nu există sau nu s-a întâmplat. Astfel de poveşti pot fi considerate de către adulti ca minciuni, ceea ce ăl supără pe copil. Minciuna – este schimbarea infeormaţiei spre obținerea unor beneficii, dar copiii spun povestea lor inventată fără gînduri rele, fiind ghidaţi doar de fantezie.
Cum apar invenţiile?
Dau naștere invenţiilor visele lor vii, pe care un copil le poate confunda cu realitatea. El îşi poate exprima astfel dorințele lor secrete, ele de raportare ca un fapt împlinit (de cumpărare a unei jucarii mult dorite, o călătorie, etc). Pentru a crește credibilitatea în ochii colegilor, copilul poate inventa lucruri despre rudele sau prietenii lui - de exemplu, să-i înzestreze cu puteri supranaturale. În plus, povestile copiilor despre curajul și puterea lor pot ascunde încercări de depășire a unor sentimente, de ex: propria frică.
Care este impactul de fantezie asupra dezvoltării copilului?
Toți copiii au nevoie de noi experiențe, dar nu întotdeauna fac faţă volumului de informații primite. Când sunt prea multe emoţii - acestea sunt transformate în conformitate cu punctul de vedere a lumii copilului: în cazul în care copilul nu poate înţelege ceva, el simte anxietate sau chiar frică și judecînd singur asupra celor auzite şi văzute - scapa de emoțiile negative prin imaginație. Recurgînd la fantezie, copilul face lumea mai ușor de înțeles și mai distractivă.
Poate fi fantezia copiilor dăunătoare?
Invenţiile copiliilor poartă uneori un caracter negativ - ei pot manifesta teama, agresivitate, ostilitate sau rivalitate. Aceste fantezii pot apărea în cazul în care copilul a fost un observator sau un participant într-o scenă care implica violență sau chiar doar a auzit fraze cu un ton negativ (de exemplu, în desene animate sau filme cu personaje agresive, lupte). Fanteziile agresive pot aduce şi folos, dacă participă abil şi adulţii: în cazul în care în poveste este şi binele și răului, copilul se poate imagina a fi un personaj pozitiv. Din punct de vedere psihologic, astfel de fantezii, de formă agresivă, dar pozitive după natură, sunt de folos copilului, îl ajuta săse orienteze spre valorile morale.
Cum să reacţionăm la fantezie?
Psihologii recomandă să reacţionăm la poveștile fantastice calm, nu prea emoțional, să nu-l prindem pe copil în minciuni: minciunile şi invenţiile – nu sunt același lucru. Detaliile prea implauzibile pot fi respinse delicat cu întrebări ("Oare chiar pisicile pot zbura?", etc). Datorită acestor întrebări copilul singur va învăţa să compare fantezie și realitatea.
