Gândirea critică este abilitatea de a experimenta, observa si analiza informația, pentru a-i stabili integritatea. În lumea noastră tehnologică rapidă, când atât de multe știri sunt disponibile doar la un click distanță - abilitățile critice sunt foarte necesare. Cu părere de rău, în majoritatea instituțiilor de învățământ, copiii sunt descurajați să puna la îndoială informațiile pe care le primesc și să adopte o gândire critică.
De cele mai multe ori, în școli accentul este acela de a avea profesori instruiți după un anumit tipar, iar memorarea este cheia succesului. Acest lucru este cuplat cu realitatea că există foarte mulți elevi în clasă și doar un singur profesor cu o listă extinsă de misiuni pe care trebuie să le facă. Totodată, rețelele sociale au devenit foarte accesibile pentru copii, iar părinții se întreabăt tot mai des cum să-și ajute copiii să-și dea seama de sine stătător ce este real și ce reprezintă știri false.
Cum ne încurajam copiii să devină gânditori critici, ca să se poată informa singuri?
Iată câteva tehnici pe care părinții le pot folosi pentru a-și ajuta copiii să-și dezvolte și să-și îmbunătățească abilitățile de gândire critica:
Citiți știrile împreună
Alegeți articolele online, în ziarul local sau într-o revistă preferată și petreceți timp citindu-le împreună. Ar trebui să-ți înveți copilul să caute indicii pentru a vedea dacă articolul încearcă să vândă un produs sau dacă oferă informații utile.
Pune întrebări copilului în timp ce citiți
Fii curios. Permițând copilului să întrebe și să răspundă la întrebări relevante pentru ceea ce a citit este o modalitate importantă de a-l ajuta să învețe să gândească în mod activ în timp ce citește. De asemenea, această modalitate îl ajută pe copil să-și focuseze concentrarea asupra a ceea ce învață despre o poveste specifică. Adresarea de întrebări arată că micuții au capacitatea de a înțelege ceea ce citesc și interpretează.
Practică metacogniția
Prin metacogniție se denumeşte ştiința şi posibilitățile de exercitare a controlului asupra propriilor procese cognitive (gândire şi învățare). Metacogniția este despre "gândirea la gândire" sau despre cunoașterea și conștientizarea proceselor gândirii ale cuiva - o modalitate de a anticipa, monitoriza, controla și evalua cogniția.
Permițând copilului tău să se gândească la tacticile pe care le poate folosi pentru a ajuta la înțelegerea unei părți de text sau să practice multiplele modalități prin care își da seama de semnificația a ceea ce citește, va îmbunătăți în cele din urmă procesul său de gândire. Prezicerea sfârșitului în timp ce citiți, angajarea în discurs și rugarea copilului să reflecteze la ceea ce a învățat odată ce ați terminat de citit vor ajuta la exemplificarea a ceea ce înseamnă să gândești critic. Oferindu-le strategii cum ar fi găsirea ideii principale, învățarea lor de a citi printre rânduri și să pună întrebările potrivite după aceea sunt exemple de metacogniție.
Conectați punctele
Odată ce începi o practică regulată de citire și analiză cu copilul tău, puteți începe să conectați punctele - cum se conectează un articol la altul? Asocierea bazată pe context și pe cunoștințele anterioare reprezintă o componentă uriașă a gândirii critice. Este posibil ca acest lucru să nu vină imediat, astfel încât îl poți ajuta cu întrebări care să îi permită să-și dea seama cum poate fi legat un element de altul.
Rezolvați ghicitori și faceți puzzle-uri
În loc să jucați încă un joc pe smartphone, puteți să vă implicați împreună într-un puzzle provocator și distractiv. Încearcă să spui niște ghicitori copiilor tăi și observă dacă le pot rezolva. Acest lucru îi învață pe copii să gândească creativ în timp ce analizează informații.
Cultivarea unei mentalități critice devine una dintre competentele esențiale pentru succesul în lumea noastră condusă de informație și tehnologie. Prin insuflarea abilităților de gândire critică la începutul dezvoltării copilăriei, îți înveți copiii cum să învețe, să gândească și să crească pentru viață.
Primele semne care anunță că un copil are un talent sau dar special
Oamenii de știință sunt convinși că fiecare copil are un talent special - sau dar (har) - care este sau nu descoperit. Din păcate, uneori rămâne nedescoperit. Tocmai de asta, un părinte care își iubește copilul trebuie să se asigure că îi oferă copilului șansă de a-și descoperi și afirma adevăratul talent - adevăratul dar cu care este înzestrat. Uneori, cel care își da seama că are de aface cu un copil talentat - este învățătoarea sau un profesor. Și totuși de ce nu observă părinții talentul copilului? Poate pentru că nu știu cât de important este să îi descopere copilului adevăratul har. Și să îl susțină!