Copiii diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 înregistrează o creștere mai lentă a zonelor creierului asociate cu deficitele cognitive ușoare, comparativ cu cei care nu suferă de această boală. Există diferențe semnificative în creșterea totală a creierului și a regiunilor de materie albă și cenușie. Aceasta este concluzia unui studiu bazat pe o serie formată din trei cercetări, fiind folosită rezonanța magnetică structurală (RMN).

Înțelegerea efectelor timpurii ale nivelului de zahăr din sânge asupra dezvoltării creierului reprezintă un pas necesar pentru elaborarea strategiilor de reducere a riscurilor și implicațiilor asociate cu sănătatea și cu disfuncțiile cognitive.

Specialiștii și-au propus să determine gradul în care expunerea glicemică afectează în mod negativ creierul în curs de dezvoltare al copiilor diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1. La studiu au participat 138 de copii diagnosticați cu această boală, vârsta medie fiind de șapte ani. De asemenea, boala debutase cu aproximativ doi ani și jumătate înainte de începerea studiului.

Copiilor li s-au făcut RMN-uri la începutul studiului, 18 luni mai târziu și alți trei ani mai târziu. A fost măsurat volumul de materii cenușii și albe din regiunile-cheie ale creierului. Expunerea totală hiperglicemică cumulativă a fost determinată prin analize de sânge, utilizând valorile hemoglobinei A1c din momentul diagnosticării.

Rezultatele au fost comparate cu RMN-urile a 66 de copii, de aceeași vârstă, dar care nu aveau diabet zaharat de tip 1.

Copiii diagnosticați cu diabet de tip 1 au avut o creștere mai lentă a zonelor creierului de materie cenușie și albă. În mod special, un set de regiuni ale creierului metabolic activ, asociate cu alte tulburări cerebrale, a avut o creștere mai mică în grupul copiilor cu diabet. Aceste regiuni au fost asociate cu zahărul din sânge.