Din dorinţa de a-i oferi tot ceea ce-i mai bun, majoritatea părinților ajung, uneori, să aibă alături un copil răsfățat în exces. Acest lucru are efecte negative şi în perioada copilăriei, dar și urmări nu prea bune în viaţa de adult.
Toleranţă redusă la frustrare.
Copiii au nevoie de dragoste, protecţie, îndrumare şi suport, dar şi de limite sănătoase şi, în felul acesta, ajung să-şi antreneze şi toleranţa la frustrare. Obişnuiţi să primească ceea ce-şi doreau imediat ce spuneau ”Vreau asta!” sau poate uneori chiar înainte de a-şi exprima dorinţele, când se vor confrunta cu refuzuri, cu amânări, vor apărea costuri emoţionale, vor suferi.
Sentimentul de îndreptăţire.
În condiţiile în care în copilărie părinţii nu au pus limite, copiii au învăţat că li se cuvine totul! Apoi, în viaţa de adult, se vor aştepta ca lucrurile să se întâmple când vor ei şi cum vor ei. Relaţiile lor interpersonale vor avea de suferit, pentru că ei se vor centra excesiv de mult pe propriile nevoi şi dorinţe și nu vor ține cont de nevoile şi dorinţele celorlalţi.
Autocontrol și autodisciplina reduse.
Sunt părinţi care spun ”Vreau să-i ofer copilului meu cât mai multă libertate, pentru că eu n-am avut parte de asta şi am suferit”. Uneori, din dorinţa de a-i fi cât mai bine copilului, alteori din dorinţa de a câştiga prietenia copilului, se poate întâmpla ca părintele să-i lase această libertate de a alege, de a acţiona atunci când copilul nu ştie de fapt cum să-şi folosească înţelept libertatea! Aceşti copii, nefiind obişnuiţi cu regulile, cu limitele în copilărie, odata deveniţi adulţi se vor confrunta cu dificultăţi în zona autocontrolului şi autodisciplinei.
Dependenţa.
Dacă nu este lăsat să facă acele lucruri pe care s-ar descurca să le facă singur, există riscul ca, în timp, copilul să înveţe neajutorarea. Dacă în jurul copilului roiesc părinţii, bona, bunicii materni şi paterni, nelăsându-l pe acesta să facă nimic, îi pot transmite, în mod direct sau indirect, mesaje de tipul ”Tu nu ştii, nu poţi acum!” sau ”Tu nu te descurci”. Odată devenit adult, acesta poate rămâne dependent de părinţi sau în viaţa de cuplu poate fi dependent de partenerul de viață.
Sursa