Instinctul de părinte îl avem adânc înrădăcinat în noi. Cu toate astea, câți dintre noi știm care sunt etapele concrete ale experienței de a fi părinte? Dr. Noel Swanson ne prezintă o radiografie foarte bună a ceea ce ne așteaptă pe noi, ca părinți, în cele opt etape de parenting.

Copiii sar dintr-o etapă în alta fără să ne anunțe pe noi, părinții, și, abia ce ne acomodasem cu ei în etapa anterioară, că ei ne mută în noua fază, iar noi, bulversați, trebuie să ne acomodăm din mers la noile emoții, cerințe, probleme, reproșuri, experiențe, trăiri. Abia începeai să crezi despre tine că ești un părinte bun care știe să își gestioneze relația cu copilul că iarăși nu mai e valabil aproape nimic și o iei de la început în fiecare nouă etapă.

Etapa 1: Sclipirea din ochii tăi

„Vrei să ne căsătorim?”  Ceasul biologic ticăie, instinctul matern se face tot mai simțit. Vezi bebeluși peste tot și la fiecare întorci capul și spui „nu-i așa că este drăgălaș?”. Toate acestea stimulate, bineînțeles, de „obositoarea” muncă de la domiciliu numită „lucrăm la un copil”.

Etapa 2: Ai rămas însărcinată!

Nu ți-a venit ciclul – am rămas, nu am rămas? Ți se confirmă după drumurile dese la baie faptul că peste nouă luni vei fi mamă. Treci prin grețuri și schimbări de dispoziție, dar parcă totul merită când simți primele mișcări în burta ta. Ecografia îți confirmă existența miracolului pe care îl porți în tine. Peste câteva luni deja nu mai este nimic nou, ai învățat totul despre acele mișcări și șuturi din tine, plus despre durerile de spate, varice, degetele și picioarele umflate. Nu e deloc ușor… cine e responsabil pentru starea fizică deplorabilă în care te afli? Lasă… mai e un pic și scapi, îți zici. Și, da, vine marea clipă în care îi numeri toate degețelele și te minunezi în fața micii creaturi venite din tine: nu-i așa că e drăgălaș?

Etapa 3: Înveți ce înseamnă prima dată pentru orice

Prima dată pentru nopți fără somn, pentru sâni dureroși, pentru dieta necesară ca să scapi de prea kilogramele puse de tine. Între timp, mica ființă nu face nimic rău, din contra, uite, zâmbește, și-a descoperit piciorușele, oare chiar au gust așa de bun?

Prima dată pentru statul în fund, pentru mersul de-a bușilea, pentru statul în picioare ținut de mâna ta, pentru primii pași. Pentru prima mâncare solidă, pentru primul pipi la oliță. Fiecare nouă realizare e un motiv de sărbătoare, ești mândră foc de bebelușul tău și de tot ce face nou zi de zi. Înveți să îi citești povești la culcare și să îi pui melodii pentru copii, așa de necesare unei bune dezvoltări mentale și emoționale.

Și iată… vine și prima dată când se duce la grădiniță. Unde este bebelușul meu? Când a trecut timpul?

Etapa 4: Locurile de joacă, petrecerile și alfabetul

Cât de repede s-au schimbat din bebeluși în acești copii independenți care merg la grădiniță! Începe etapa glumelor „de toaletă” – tot ce are legătură cu „pipi” sau „caca” este foarte interesant și amuzant pentru ei. Apare primul moment când își face un „cel mai bun prieten”, dar și prima respingere a copilului tău de către un alt copil pe care el îl vrea musai aproape de el, fie fetiță sau băiat. Genunchi juliți la locul de joacă și, desigur, primul „dar nu este corect!”.

Îți este foarte greu să îi lași să prindă aripi – dar nu îi poți proteja de tot ce li se întâmplă. Iar această lecție este una importantă și uneori dureroasă pentru tine.

Etapa 5 – Citim, scriem și socotim

A venit vremea să lăsați un pic joacă la o parte. Sunt dictări și socoteli de făcut. Pentru unii copii este floare la ureche, în timp ce pentru alții pare că este urcatul pe Everest. Acum este momentul când apar cele mai multe diferențe între copii. Cei care au copii care învață ușor și cu placere nu înțeleg de ce atâta agitație și discuții despre etapa de școală, în timp ce pentru ceilalți părinți încep ani lungi de stress, îngrijorări, lacrimi și dureri de inimă sau tensiune crescută. Chiar și așa, și în etapa asta se adună acele mici evenimente de neuitat: tot ce își dorește de Crăciun este să primească acel cățeluș sau păpușă Barbie mult visată. Este și vremea impunerii cu fermitate a noilor reguli care să îl ajute în viață. El nu mai este bebelușul tău cel mic.

Etapa 6 – Pre-adolescența și pubertatea

Abia te-ai acomodat cu tot ce îți aduce etapa anterioară, că hop, copiii tăi intră în altă fază și te trag năvalnic după ei, vrei nu vrei. Este etapa în care toată lumea conștientizează că fetele vor fi fete și băieții vor fi băieți – și niciodată acestea nu se vor amesteca. Fetele sunt pline de tot felul cochetării și bluzițe, fustițe, posetute, farduri și parfumuri, iar băieții prea cool pentru asemenea prostii.

Hainele. Vai, ești așa de demodată, mamă! Nimeni nu mai poartă așa ceva acum! Și de ce ar conta că îmi atârnă pantalonii mai jos de gleznă și ating asfaltul? Mama, aceste haine sunt urâte și prea mici!

Vocabularul. Toate acele expresii moderne, cool, din jurul tău, care te depășesc. Primul sutien, primul ciclu. Ruj, farduri, voce pițigăiată prin care încearcă să fie mai interesantă. Primul deodorant…

Etapa 7 – Se conturează acel viitor adult din el

Brusc, fetele și băieții nu mai sunt în tabere diferite. Parcă fetele nu sunt așa de ciudate, iar băieții nu sunt niște neplăcuți respingători. Dintr-o dată, copilul tău mult iubit, pe care TU l-ai învățat tot ce știai, acum știe mai multe decât tine. De fapt, se pare că tu nu știi nimic, iar ei știu totul!

Părinții sunt out, prietenii sunt totul. La fel sunt și muzica și moda. Și serile târzii afară. „Ah, mamă, de ce eu trebuie să mă întorc înapoi acasă așa devreme? Toată lumea stă la petrecere până la 4 dimineața!” Chiar așa? Așa să fie? Nu vei ști niciodată. Ești doar tu, copilul și încrederea dintre voi pe care ai reușit să o construiești în toți acești ani… sau nu. 

Dar, cu toate astea, poți avea uneori o conversație absolut grozavă cu noul tău adult de alături – atâta vreme cât nu încerci să îi dai teme, indicații și să îl cicălești cu ce trebuie să facă mai bine.

Apoi, într-o bună zi, focul se pornește. Precum pasărea Phoenix din cenușă, un nou adult se conturează – plin de vise, idealuri și viziuni despre viitorul său, dar poate cu prea puțină înțelepciune și încredere în sine.

Etapa 8 – Gata, copilul a plecat de acasă

Deci au plecat de acasă – dar tot dragii tai copii au rămas. Grijile tale și speranțele tale pentru ei continuă. Ei au aripile formate, rădăcinile lor sunt deja bine definite ca aparținând de tine, dar cum traversezi tu această etapă depinde de cum ai reușit să înțelegi pas cu pas faptul că, pe măsură ce trec anii, ei se îndepărtează de tine și se apropie de lumea exterioară căreia îi aparțin și pentru care i-ai născut și modelat.

„Te voi iubi, întotdeauna. Îmi va placea totul la tine, mereu. Câtă vreme voi trăi, tot copilul meu drag vei fi” – Robert Munsch

Întrebarea cea mai importantă după acest articol este: ce alegi TU, că părinte, să ții minte din fiecare etapă a evoluției copilului tău și ce preferi să treci cu vederea din fiecare?