Ce este autodiversificarea la bebeluși și cu ce alimente poate începe. Recomandările unui medic pediatru

Autodiversificarea alimentației este, de fapt, diversificarea condusă de bebelui. Află mai multe informații la acest subiect direct de la dr. Valeria Herdea, medic primar de medicină de familie cu profil pediatrie și instructor formator. 

Autodiversificarea este, cred, un trend teribil de interesant care „bântuie” prin lumea virtuală și pe care multe dintre mămici doresc să îl adopte. De ce? Pentru că a încuraja copilul să își exprime opțiunile de mic este, de fapt, modalitatea de a-l crește democratic și de a-l învăța că democrația începe de la a-ți asuma – a alege și a-ți asuma rezultatul alegerii.

Ce este important e că, în cazul bebelușului, putem să ajutăm copilul să se autodiversifice cu condiția ca ceea ce îi oferim noi să fie la nivelul capacității lui de a ingera, de a prelucra în siguranță. În speță: avem o farfurie – farfurie pe care o prezentăm copilului. În general, farfurioara ar trebui să aibă dimensiunile pălmuțelor. Conținutul unui stomăcel este cât palma stângă. În momentul în care avem o farfurioară – mai fixă, mai puțin fixă, un castronel, e bine să fie colorată în culori calde. În al doilea rând, în momentul în care dorim să autodiversificăm acel copil, e bine să îi punem câteva piureuri și să începem de-aici, după ce inițial l-am obișnuit să le mănânce după regulile progresivității povestite anterior.

Copilul are voie să ia cu mânuța, poate fi încurajat de la șase-opt luni inclusiv să folosească o linguriță pe care întâi o va duce la ureche, la ochi, unde dorește, dar important este să învețe, pentru că funcția creează organul. Altădată, dacă nu dorește cu lingurița, care probabil că va zbura într-o parte sau alta de foarte multe ori, poate să introducă mânuța – și aici rugămintea este să puneți copilul pe jos sau la o măsuță, să puneți un scutec mai mare și să-l lăsați să se joace întâi cu mâncarea. Și să nu vă imaginați nici măcar o secundă că odată ce s-a jucat cu mâncarea se va și sătura. Va mânca cât va mânca și apoi o să-l luați frumos, îl spălați, îl schimbați, îl îmbrăcați din nou și-l puneți la masă. Deci ca să încurajați aspectul și simțul artistic al copilului nu este nicio problemă. Dar ca să-l săturați aveți nevoie să administrați alimentație pregătită adecvat pentru copil.

Autodiversificarea a fost înțeleasă, din păcate, ca oferirea unor bucăți mari. Așa a fost înțeleasă. Din păcate, accidentele din ultimii ani, fie covrigi oferiți în bucăți mari, fie bucăți de morcovi cu care copiii s-au înecat, fac ca această diversificare să necesite câteva aspecte pe care e bine să le înțelegem, să le precizăm, pentru a evita accidentele și chiar moartea subită a copilului. Asigurarea principiului autodiversificării înseamnă să înțelegem cum face, când facem și, mai ales, cu ce ne permitem să facem.

Cu ce alimente poate începe autodiversificarea?

În principiu, autodiversificarea se poate începe cu legume fierte sau foarte fin rase în stare crudă, de exemplu morcovii rași foarte, foarte fin pe o răzătoare de sticlă pot fi puși în fața copilului împreuna cu un aliment care poate fi de o altă culoare – măr sau altceva. Copilul poate să se servească de acolo și puteți avea surpriza ca în perspectivă, în două-trei luni, să măriți granulația alimentelor și cel mic să primească chiar și bucăți mai mari. Dar, inițial, acele bucăți au nevoie să fie fierte în aburi, fie coapte la cuptor, ceea ce face ca principiile pe care le conțin de exemplu fructele să se distrugă.

Puteți să oferiți pentru autodiversificare morcovi fierți sau bucățele de banană, diverse piureuri de legume mixate mai puțin, nu chiar atât de fin, dar atenție: granulația se face progresiv. Mai întâi îi dăm un piure fin, după aceea mărim ușor granulația, iar bucățile au nevoie să fie fierte, ușor de înghițit, încât acel copil să nu se înece.

Există principiul conform căruia recomandarea este de a cântări foarte bine beneficiile și riscurile autodiversificării. Orice metodă modernă de alimentație a copilului este extrem de binevenită, dar avem nevoie să știm că nu orice copil este capabil, nici din punct de vedere funcțional, al prehensiunii, deci capabil să apuce, și nici din punct de vedere al masticației dacă nu are dinți și nu are acest antrenament, să prelucreze alimente cu granulație mare. Există, într-adevăr, copii care mănâncă un copănel de pui fără nicio problemă la vârsta de opt luni ținându-l în mână și îl mănâncă tot, și există copii care la vârsta de trei ani încă mănâncă pasat.

Sfaturi pentru părinți:

• Adaptați-vă copilului, nu-l forțați;
   
• Nici măcar prin cap să nu vă treacă să induceți copilului un sentiment de inferioritate pentru că el nu este în stare să facă ceea ce alți 10 sau 12 sau 2 copii ai vecinilor pot să facă. Nu știți și n-ați fost de față;
   
• Administrați copilului acea granulație a alimentelor pe care el este în stare s-o prelucreze: s-o apuce, s-o înghită și s-o prelucreze în siguranță.

Autodiversificarea înseamnă în primul rând responsabilitate din partea părintelui și înțelegerea profundă a riscului la care ne supunem copilul dacă nu respectăm acești pași. În rest, nu este nicio problemă. E un principiu modern, elegant, civilizat, cu condiția respectării acestor criterii minime de protecție a copilului.