Ce alimente sunt benefice pentru sănătatea oaselor bebelușilor și copiilor mai mari

Formarea oaselor începe din viața intrauterină, continuă în perioada de sugar şi preşcolar (din punct de vedere anatomic), iar din punctul de vedere al densității (masa osoasă) până la vârsta de 18-25 de ani. Se poate spune că perioada copilăriei clădeşte sănătatea osoasă pentru perioada geriatrică, cu alte cuvinte prevenirea osteoporozei începe din primele zile de viață.

Cantitatea de calciu şi consumul lactatelor au fost întotdeauna considerate cuvintele-cheie pentru sănătatea oaselor, este adevărat, dar nu şi suficient.

Peste 99% din calciul întregului organism este stocat în schelet. Balansul calcic al organismului depinde de mulți factori, inclusiv creşterea, raportul calciului şi al vitaminei D, buna funcționare a receptorilor de vitamina D, un număr de hormoni şi relația între aceşti factori.

Sugarii au nevoie, de la naştere până la 6 luni, de 210 mg de calciu/zi, între 6 luni şi 1 an au nevoie de 270 mg/zi, între 1 şi 3 ani au nevoie de 500 miligrame de calciu zilnic, echivalent cu cantitatea de calciu obținută din 2 pahare de lapte.

Copiii între 4 şi 8 ani au nevoie de 800 miligrame de calciu pe zi, adică 2 căni de iaurt, iar peste această vârstă necesarul de calciu creşte la 1300 miligrame, adică echivalent cu un pahar de iaurt plus 2 căni de lapte, plus un pahar de suc de portocale fortificat pe zi.

Dieta hiperproteică şi sărată creşte excreția (pierderea) calciului prin urină.

Fosforul este al doilea mineral abundent în organism, reprezentând doar 1% din întregul organism. Se găseşte în fiecare celulă, 85% din fosfor aflându-se în oase şi dinți.

Calciul şi fosforul sunt codependente. În oase fosforul se găseşte sub formă de fosfat - fosfatul de calciu - reprezentând 50% din calciul stocat în oase. Când cantitatea de fosfor creşte prea mult, organismul scoate calciul din oase ca să se lege de fosfor, scăzând astfel densitatea osoasă. Majoritatea dietelor sunt bogate în fosfor şi sărace în calciu, ceea ce duce la o scădere a cantității de calciu în depozitele organismului. Fosforul, calciul şi parthormonul sunt factori importanți în menținerea sănătății osoase, deoarece aduc echilibru în absorbția mineralelor implicate în densitatea osoasă. Dietele bogate în proteine şi băuturi carbogazoase sunt un exemplu clar de dietă bogată în fosfor, deci dăunătoare pentru echilibrul factorilor implicați în densitatea osoasă.

Zincul este cel mai important mineral pentru oasele fragile, retardul de creştere osoasă depinzând foarte mult de cantitatea de zinc în organism. Pentru formarea oaselor avem nevoie de țesutul colagen; putem numi țesutul colagen infrastructura oaselor. Prezența colagenului este esențială nu numai pentru densitatea osoasă, ci şi pentru creşterea armonioasă a acestora, având un rol important în formarea colagenului şi vitaminei C.

Cantitatea zilnică de zinc recomandată este de aproximativ 12-15 mg. În timpul sarcinii, gravidele au nevoie mai mare de zinc deoarece fătul foloseşte din calciul, zincul şi vitaminele stocate în oasele mamei. Zincul se găseşte în carne, mai ales în cea de pui, în fasole şi nuci.

Magneziul este stocat în oase în proporție de 50%. Deficiența de magneziu duce la alterarea metabolismului calcic şi hormonilor implicați în reglarea calciului.

Surse bune de magneziu sunt cartofii, nucile, legumele de culoare verde închis, bananele, făina integrală şi fasolea.

Organismul are nevoie de vitamina D pentru absorbția calciului. Fără vitamina D organismul nu poate produce calcitriol (forma activă a vitaminei D), situație în care absorbția de calciu scade, ceea ce face ca organismul să consume calciul din oase.

Aportul de vitamina D se face pe trei căi: prin piele (razele solare), prin dietă sau prin supliment. 15 minute de stat la soare săptămânal este suficient pentru majoritatea oamenilor ca să aibă un aport suficient de vitamina D. Din punct de vedere nutritiv, un aport de 400-600 UI (unități internaționale) de vitamina D zilnic este de ajuns. Alimente bogate în vitamina D sunt: ouă, peşte de apă sărată, ficat şi lapte fortificat.

Copiii mici primesc supliment de vitamina D, iar cei mari (peste 2 ani şi jumătate), în afară de suplimentul terapeutic, timp de o lună pe an, trebuie să aibă activitate în aer liber, să primească alimente  fortificate cu vitamina D, fiind suficient, deoarece vitamina D se formează cu ajutorul soarelui.

În ceea ce priveşte rahitismul, în general rahitismul nutrițional, acesta apare la o vârstă mai mică şi este o formă mai uşoară decât cele legate de boli rezistente la vitamina D.

În mod normal, în lipsa unor  factori hormonali implicați, rahitismul nutrițional apare foarte rar. Rahitismul carențial (prin deficite nutriționale) nu se tratează doar prin administrarea de calciu şi vitamina D, ci prin suplimentarea controlată a mai multor minerale şi vitamine .

Din păcate, majoritatea anomaliilor sau maladiilor osoase sunt confundate cu rahitismul, însă în mare parte sunt modificări genetice sau malformații congenitale.

În afară de calciu şi vitamina D sunt şi alte vitamine şi minerale implicate în sănătatea oaselor, ca de exemplu vitamina B12, vitamina C şi E.

Sănătate osoasă fără exerciții fizice nu există, deoarece oasele sunt organe vii. Cele mai bune exerciții sunt cele împotriva gravității - mers pe jos, alergare, tenis, dans, săritul coardei, aerobic, exerciții fizice câte 10 minute de 3 ori pe zi -, care dau posibilitatea copiilor să aibă oase sănătoase.

Aşadar, în afară de calciu şi vitamina D, avem nevoie şi de alte minerale şi vitamine pentru menținerea oaselor sănătoase. Dacă observați deformații osoase la copii, este indicat ca aceştia să fie văzuți de medicul specialist ortoped pediatru, pentru un diagnostic şi tratament corect; niciun os nu se îndreaptă prin administrarea suplimentelor.

Sfat:

Nu exagerați cu administrarea calciului şi vitaminei D, deoarece hipercalcemia duce la afecțiuni renale, scade absorbția fierului şi a zincului, precum şi a magneziului şi fosforului. Toate sunt necesare pentru sănătatea  oaselor. Nu uitați că niciun supliment nu ajută la sănătate fără sfatul medicului.