Să înțelegem mai întâi esența problemei și de ce anume apare aceasta în lumea noastră aparent progresivă o lume a tehnologiilor înate și a valorilor spirituale.
Probabil ar trebui să privim cu o sută de ani în urmă, cînd tehnologiile noi începeau să apară, când a apărut televiziunea, când se scriau cărţi "deştepte" iar prin cinematografe începeau a difuza filme, dar persista o preconcepţie, precum că, copilul mic fiind nu este încă nimeni şi nimic, de aceea el trebuie şlefuit, creat, şi adaptat la sistemul de valori spirituale şi morale ca să devină o personalitate. Tocmai de aceea poate că bătaia era prescrisă drept sistem de valori atât acasaă cât şi la şcoală.
Relativ recent, copilul a fost recunoscut ca individualitate, însă nimeni nu a încercat să explice cum trebuie să ne comportăm cu un copil obraznic sau neascultător.
Nici măcar nu vom lua în considerarea pedeapsa "cu cureaua" sau orice alt obiect deoarece acestea se pedepsesc penal şi sânt considerate violenţă asupra copilului. Ne vom referi la renumitele "pălmiţe la funduleţ".
O palmă dată este inofensivă, aşa cred mulţi dintre părinţi. Ori, deja de câteva minute bune vă rugaţi copilul obraznic să stea liniştit iar el parcă nici nu vă aude. Şi iată nu vă puteţi reţine şi-i daţi o palmă la fund sperând că acesta se va linişti şi va reacţiona la observaţiile dvs.
Credeti că aveţi dreptate, doar nu vă bateţi copilul și nu aplicaţi violenţa fizică, având în vedere că sânteţi oameni civilizați și educați, un nivel cultural înalt. Aveţi sau nu dreptate? Intr-adevar o palmă va avea afect nu mai mult de 5 minute. Dar, de fapt dacă aţi ridicat mâna împotriva copilului - va-ţi recunoscut propria neputință. Ati pierdut autoritatea în faţa copilului sau nu aţi reuşit să construiţi relaţii bune cu el sau pur şi simplu aţi căzut pradă propriei iritabilităţi, toate acestea de fapt sânt lucruri grave.
De obicei părinţii îşi pierd răbdarea atunci când nu de pot înţelege cu copilul şi mai ales atunci când nu le-ajung cuvinte şi cunoştinţe pentru aşi impune punctul de vedere. Aşadar, atunci când loveşti copilul aţi căzut pradă propriei slăbiciuni.
Să vedem ce se întâmplă cu copilul după o palmă primită:
- Marele argument este că într-adevăr după palma luată copilul va sta cuminte vreo 5 minute, probabil nu vă prea nelinişteşte faptul că acesta plânge încet sau liniştit s-a retras în camera lui.
- Da, există situaţii când o palmă poate fi o soluţie atunci când copilul nu vrea să va sculte şi "îşi iese din pepeni", iar pentruo altă metodă de a vă face auzit nu aveţi timp, acesat într-adevăr poate părea singura soluţie, dar acest fapt trebuie să fie o excepţie şi nicidecum o regulă.
Aici s-au terminat avantajele, acum să analizăm dezavantajele:
- Copilul care este pedepsit în acest mod, trăind această experienţă începe a crede în beneficiile acestei metode de educaţie şi încearcă să predea mai departe expreianţa lui. Astfel se crează un lanţ de generaţii, care cred că a da o palmă copilului este o normă. (În multe ţări pentru un asemenea gest, părinţiilor li se poate lua copilul)
- Sânt copii pentru care orice tip de violenţă fizică, poate chiar şi neânsemnată în viziunea dvs. poate provoca o traumă psihologică profundă. Ori, există copii cu sistem nervos extrem de agitat sau vulnerabili, sau melancolici pentru care orice palmă se transformă într-o ură pentru toată viaţa.
- Dar pentru huliganii hiperactivi "o palmă" devine un catalizator: aceasta se transformă într-o stare de furie și devin de necontrolat. În același timp, părinții de multe ori nu sânt opriţi de această experiență neplăcută, şi pur și simplu cred că nu i-au "dat destul", şi trec la artilerie grea - cureaua.
- Și dacă bataia se va repeta, ca o metodă de educaţie pe termen lung, orice palmă în exces va deveni periculoasă, deoarece copilul încetează să răspundă în mod adecvat la alte metode de pedeapsă "mai puțin eficiente", potrivit unor mame si tati. Rezultatul este un "copil, la care nu nu ajunge nimic" și ăsta este un adevărat eşec de educaţie.
Aşadar să facem concluzia:
1. Acesta nu este o metodă de pedepsire şi educaţie.
2. Aceasta este o excepţie şi poate fi utilizat doar în cea mai critică situaţie, dar nu în locuri publice, ca să nu-i provocaţi copilului o traumă psihologică.
3. Orice violență fizică este nefirească.
4. Agresiunea se pedepseşte penal.
5. Uneori, o palmă dată de tata sau de mama care nu pot face față emoțiilor - duce la leziuni ale organelor interne iar consecințele pot fi resimţite peste ani.
Există și alte metode de educaţie și de pedeapsă, mai eficiente şi cu rezultate mai bune.
Pedeapsa se foloseşte ca o metodă de a-i arăta copilului până unde poate merge, atunci când alte metode nu mai funcţionează. Este mult mai rău ca, copilul să rămână nepedepsit, deoarece el va crede că i se permite totul şi nu va accepta refuz. Iar în acest caz de educaţia copilului se va ocupa însăşi viaţa, iar loviturile ei cu siguranţă nu vor fi atenuate de iubirea părintească.
Autor: Natalia Ostrovscaia
