O anumită vîrstă exactă, când mama poate merge undeva fără copil, expertii au determinat-o doar aproximativ. Pentru a decide dacă puteţi să lăsaţi copilul, trebuie să luaţi în calcul două reguli.
Cu cît mai puțin timp copilul va petrece fără o mamă în primul an de viață, cu atât mai ușor o va lăsa să plece cînd va fi mai mare.
Până la opt luni (și, în mod ideal pînă la un an), pentru copilul este mai bine să nu stea fără mamă mai mult de câteva ore. Este extrem de important ca, în absența dumneavoastră, el să se afle în mediul său familiar și alături de o persoană bine cunoscută.
Conform psihanalistului american Erik Erikson, la copiii pînă la un an se formează așa-numita "încredere de bază faţă de lume." Ce înseamnă "de bază"? Este fundamentul pentru dezvoltarea sentimentului de apărare, încredere și siguranţă în faptul că cu copilul fi totul în regulă. Copiii care primesc suficientă atenție și cuvinte de dragoste de la mamă în primul an de viață, după aceasta ei deven mai independenţi. Lumea nu este distrusă împreună cu plecarea mamei, nu crește anxietatea, ei sunt siguri că ea se va întoarce.
Verificați tipul de atașament format la copil. Dacă este - un atașament sănătos, îl puteți lăsă în siguranță. Nu aveţi de ce să vă fie teamă. Dacă însă e un tip de atașament dureros - nu vă grăbiţi.
Termenul "atașament"a fost inventat de John Bowlby – englezul psihanalist și terapeut de familie. Atașamentul – o comunicare dintre mamă și copil, bazată pe faptul mama satisface necesităţile copilului în dragoste și siguranță. Dacă a fost posibil de realizat aceasta, acest tip de relație se numește "atașament sănătos." În cazul în care un copil pentru un motiv oarecare nu primește de la mama sa ceea ce este necesar, la el se formează “ataşamentul dureros”.
Cum să aflăm - ce tip de atașament s-a dezvoltat la copil?
Trebuie doar să plecaţi pentru câteva ore și să observaţi atent cum a reacționat copilul la plecarea dumneavoastră. Este adevărat faptul că aproape toți copiii plâng atunci când mama pleacă. Orice psiholog pentru copii vă va spune că un astfel de comportament este normal. Însă modul în care copilul vă va întâlni aceasta şi va determina tipul de atașament.
Atașamentul sănătos. Copilul întotdeauna e fericit cînd o vede pe mama, el poate să plângă la despărțirea de ea și este fericit atunci când ea se întoarce. În cazul în care mama pleacă, copilul destul de uşor îşi găseşte alte ocupaţii.
Afecțiunea dureroasă. Când mama sa vine acasă, copilul sau ignoră sosirea acesteia, sau începe a se răzbuna (mușcă, pişcă, vorbeşte nepoliticos).
Ce puteţi face, dacă aşa este şi cazul copilului tau?
- Nu vă faceți griji, pentru că atașamentul se dezvoltă în timp, acum încă nu a venit timpul când copilul vă poate lăsa să plecaţi.
- Nu certaţi copilul pentru lacrimi și nu-i inspiraţi că ceea ce face e greșit.
- Încearcăţi să înțelegi în ce constă motivul pentru un astfel de comportament și acordaţi atenție la următoarele puncte: oare nu prea mult îl dădăciţi pe copil, nu-i neglijați interesele sale; urmăriţi anumite etape în educația sa (de exemplu, aveţi întotdeauna aceeași reacție la același comportament).
Iată o listă de condiții externe, care trebuie să fie luate în considerare:
Argumente pro:
- Aveţi o persoană adultă, de încredere, bine cunoscută și dragă copilului, care este dispusă să stea cu el în timpul vacanţei. În mod ideal, aceasta este o rudă cu care copilul locuiește sau de mai multe ori a rămas cu ea și aceste întâlniri au adus plăcere la amândoi.
- Puteți lăsa copilul în apartamentul în care locuiește el (pe teritoriul "lui").
- Copilul poate déjà să vorbească sau să-și exprime sentimentele sale, el poate vorbi cu tine prin telefon sau prin Skype.
- Aţi lăsat deja copilul pentru o vreme, iar când v-aţi întors, el a fugit fericit spre voi, s-a atârnat în jurul gâtului și v-a povestit cum şi-a petrecut timpul.
- Sunteţi obosită și epuizată, simţiţi că iată-iată "explodaţi", acum aveţi șansa de a lua o pauză şi de a scăpa de agitația din familie.
Argumente contra:
- Alăptaţi la piept copilul sau aţi înţărcat copilul în urmă cu mai puțin de două luni (plecarea mamei și înţărcarea care coincid în timp, sunt un stres prea sever).
- Copilul încă nu a împlinit vîrsta de 1.5 ani. Din acest moment, el are o dorință de independență iar despărţirea de mamă, devine un pic mai puțin dureroasă. La această vârstă, este deja posibil de a explica faptul că părinții se vor întoarce, că ei nu-l părăsesc pentru totdeauna.
- Când vă întoarceți la copilul dumneavoastră după o scurtă absență, el vă va ignora sau "se va răzbuna " prin muşcături, atacuri .
- Sunteți atât de atașată de copilul, că nu puteţi măcar o oră să vă aflaţi pe plajă, fără grijile cu privire la faptul că nu vor cumpăra acele scutece etc. Încă nu ați plecat, însă simţiţi déjà un sentiment imens de vinovăție pentru ideea că părăsiţi copilul.
- Copilul nu cunoaşte bine persoana cu care aveți de gând să-l lăsaţi. Ideal ar fi să treacă cel puțin o lună de când s-au cunoscut.
- Comportamentul copilului se schimbă în absența dumneavoastră. El devine agresiv sau plângăcios, însă s-ar putea să nu fie imediat evident acest lucru, dimpotrivă " îngheață " și petrece ore întregi în ungher. Dacă plecarea coincide cu perioada de criză de vîrstă a copilului ( de exemplu, criză de 3 ani), nu este de dorit să lăsaţi copilul.
