Fiecare viitoare mămică este la curent cu avantajele incontestabile ale alăptării la sîn. Iată de ce acestea nu ezită atunci cînd trebuie să aleagă între alăptarea bebeluşului la sîn şi hrănirea acestuia cu formule de lapte. Deşi alăptarea este un „proces fiziologic natural”, acesta nu decurge întotdeauna aşa cum ne-am dori. Ce dificultăţi pot apărea? Ce vă poate ajuta atunci cînd laptele „dispare”/”nu este”? Şi ce trebuie să ştiţi atunci cînd intenţionaţi să vă alimentaţi bebeluşul în mod artificial?
Care sunt motivele pentru care lactaţia poate să dispară?
Într-adevăr, pot să surveni circumstanţe în care laptele „dispare”, însă este un fenomen foarte rar (potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, doar 1% dintre femei nu sunt în măsură să alăpteze). Medicii numesc această stare „hipogalactie primară” şi este, de regulă, cauzată de diverse tulburări neuroendocrine din organismul femeii. În principiu, principalele cauze care stau la baza lactaţiei insuficiente sunt de ordin secundar. Printre acestea se numără efectele nefaste asupra organismului a mai multor factori: de la cei biologici la cei sociali, psihologici şi chiar economici.
De aici apare inevitabil următoarea întrebare: „De ce doar o treime din „sugarii” ajunşi la vîrsta de 6 luni sunt hrăniţi exclusiv cu lapte matern” 1?
Cel mai evident motiv în acest sens este considerat a fi nivelul scăzut de conştientizare a tinerelor mame cu privire la alimentarea bebeluşilor la sîn. Nu toate mămicile sunt la curent cu faptul că afecţiunea menţionată mai sus, şi anume hipogalactia primară, înregistrează o incidenţă atît de mică, precum şi că hipogalactia secundară poate fi, în cele mai multe cazuri şi cu depunerea unor eforturi corespunzătoare, depăşită. De foarte multe ori, la baza tranziţiei către o alimentaţie mixtă sau chiar complet artificială stau astfel de cauze precum comportamentul agitat al bebeluşului, creşterea în greutate insuficientă (după părerea mamei) sau disconfortul mamei (de exemplu, mastita).
Nu toate mamele ştiu despre existenţa aşa-numitelor „crize de lactaţie”. Acestea apar, în medie, la intervale de o lună şi jumătate şi durează între trei zile şi o săptămînă. Starea de anxietate a copilului şi dorinţa constantă a acestuia de a fi aplicat la sîn, poate induce mamei gîndul că laptele „a dispărut” şi că este timpul ca în regimului alimentar al bebeluşului să fie introduse formulele de lapte. Totuşi, acest fenomen este unul pe cît se poate de firesc şi este adeseori asociat cu creşterea copilului, schimbarea necesităţilor acestuia în materie de hrană şi reacţia adaptării organismului mamei la noile circumstanţe.
Ce măsuri putem lua în acest sens?
✔ Aplicarea corectă la sîn.
Mamele trebuie să se asigure mai întîi de toate că bebeluşii lor prind mamelonul şi areola în mod corect. Acest lucru necesită să fie efectuat chiar din maternitate. Prinderea corectă a sînului previne apariţia crăpăturilor la nivelul mameloanelor şi stimulează secreţia de lapte. Copilul trebuie să fie întors cu tot corpul spre mamă şi strîns lipit cu burtica de burta mamei. Este important ca acesta să prindă cu guriţa nu doar mamelonul, ci şi întreaga areolă, acest lucru îi va permite să „obţină” lapte depunînd un efort considerabil mai mic.
✔ Aplicarea frecventă la sîn.
Aplicarea frecventă la sîn reprezintă unul dintre principalii factori care determină stabilirea cu succes a lactaţiei. Numărul aplicărilor la sîn poate ajunge la 10-20 pe zi, intervalele dintre acestea variind de la 15 minute pînă la 3-4 ore. Nu trebuie să uităm că producerea hormonului responsabil de lactaţie este mai intensă pe timp de noapte, din aceste considerente alăptările nocturne nu trebuie înlocuite în nici un caz cu mesele oferite bebeluşului cu ajutorul biberonului.
Este important de conştientizat faptul că laptele nu poate „să dispară” fără nici un motiv. Aplicarea frecventă la sîn poate duce la reluarea lactaţiei chiar şi după o perioadă mai îndelungată de timp.
✔ Regimul alimentar şi potabil.
Contrar convingerilor formate în acest sens, s-a constatat că regimul alimentar al mamei influenţează într-o măsură mai mare asupra calităţii laptelui decît asupra cantităţii acestuia.
În timp ce lichidele administrate în cantităţi mai mari, în special cele fierbinţi, pot contribui la stimularea lactaţiei.
✔ Somnul şi stresul.
Eforturile excesive şi lipsa de somn pot afecta în mod negativ producţia de lapte. Tocmai din acest motiv este recomandat ca tinerele mame să doarmă alături de bebeluşii lor în timpul zilei. Stresul, de asemenea, trebuie evitat pe cît de mult posibil.
✔ Metode de stimulare a lactaţiei.
Există numeroase modalităţi de stimulare a lactaţiei printre care se numără şi duşul fierbinte, compresele calde, masajul şi chiar acupunctura. În farmacii sunt disponibile mai multe de produse, inclusiv remedii homeopatice, care sunt special concepute pentru creşterea producţiei de lapte. Şi dacă vă confruntaţi totuşi cu dificultăţi legate de instaurarea lactaţiei, vă recomandăm să consultaţi un expert competent în probleme de lactaţie.
În cazul în care este necesară introducerea formulelor de lapte în regimul bebeluşului.
Atunci cînd alăptarea bebeluşului la sîn devine imposibilă, apare necesitatea identificării unei formule de lapte optime. Bineînţeles, cel mai bine ar fi să cereţi sfatul unui medic care vă va îndrepta atenţia către o serie de factori importanţi în acest sens, precum şi către caracteristicile individuale de natură fiziologică ale copilului Dvs. Este important de înţeles faptul că, deşi formulele moderne de lapte nu reprezintă substituente echivalente ale laptelui matern, la bază acestora stau un număr vast de studii şi cercetări, de aceea, compoziţia lor este pe cît de similară posibil cu cea a laptelui matern. Acestea conţin necesarul de vitamine şi acizi graşi şi asigură raportul optim între carbohidraţi, grăsimi şi proteine. Compoziţia formulelor de lapte diferă în funcţie de vîrsta bebeluşilor pentru care au fost create. Printre beneficiile alimentaţiei artificiale se numără posibilitatea alegerii unei formule de lapte a cărei compoziţie satisface cel mai bine necesităţile particulare de creştere şi dezvoltare a copilului, cum ar fi intoleranţa la anumite componente sau probleme digestive.
În ultimul timp, un număr tot mai mare de discuţii sunt ţinute pe marginea folosirii uleiului de palmier la producerea formulelor de lapte. Cu toate acestea, puţini ştiu că în procesul de fabricare a produselor alimentare pentru copii, de cele mai multe ori, nu este utilizat uleiul de palmier în sine ci doar fracţiunea lichidă a acestuia numită şi oleină de palmier. Oleina de palmier reprezintă principala sursă de acid palmitic, iar acidul palmitic, la rîndul său, predomină în compoziţia acizilor graşi regăsiţi în laptele matern (ponderea sa atingînd tocmai 25%). Acesta este motivul pentru care, producătorii de produse alimentare pentru copii utilizează oleina de palmier în procesul de reproducere a componentei lipidice din compoziţia laptelui matern, care reprezintă „standardul de aur" în alimentaţia sugarului în primul an de viaţă. Această substanţă este folosită la fabricarea produselor alimentare în întreaga lume de mai bine de zeci de ani, iar siguranţa şi inofensivitatea acestuia asupra organismului copilului este confirmată de către legislaţia internaţională.
Mama trebuie să înţeleagă că primul an din viaţa bebeluşului este o perioadă de creştere activă, de aceea aspectele legate de alimentaţie trebuie tratate cu maximă responsabilitate şi seriozitate. Cel mai important lucru este să adoptaţi şi să menţineţi o atitudine pozitivă şi, de asemenea, să vă bucuraţi de fiecare clipă petrecută alături de bebeluşul Dvs.
1 Sugarii sunt consideraţi a fi copii de la naştere şi pînă la vârsta de un an.
