Ce complicații pot apărea dacă nu cureți la timp nasul bebelușului?

Nasul este căptușit de o membrană mucoasă care conține glandele ce secretă mucusul. Secreția este compusă din apă, anticorpi și proteine, iar scopul său este acela de a asigura hidratarea pasajelor aeriene și de a acționa ca un scut pentru particulele infecțioase din aer. Acestea se opresc în nas și nu apucă să ajungă la nivelul plămânilor. În momentul în care producția de mucus se intensifică, ajungem să avem un „nas care curge”. Inflamația mucoasei nazale se numește rinită. Cam așa funcționează lucrurile. Dar, ce se poate întâmpla dacă aceste mucozități nu sunt eliminate la timp?

Mucozitățile transparente sunt normale. Acestea se produc zilnic și nu reprezintă niciun semn de boală. Mucozitățile albe indică o inflamație care apare, de regulă în viroze, în infecțiile obișnuite. Mucozitățile vâscoase galbene sau verzui pot indica o infecție bacteriană, însă nu întotdeauna. Celulele care apără organismul „cad la datorie” într-un număr foarte mare, conferind culoarea gălbui-verzuie secrețiilor. Abia când apare febra sau deteriorarea stării generale, se poate să fie vorba despre o bacterie care s-a suprainfectat, situație în care medicul curant va prescrie, cel mai probabil antibiotic.

Cum ajutăm bebelușul/ copilul să elimine mucozitățile nazale?

Bebelușul și copiii până în trei ani nu reușesc să sufle singuri nasul, motiv pentru care trebuie ajutați să elimine mucozitățile. Cum facem acest lucru?

Punem în nări ser fiziologic sau apă de mare și aspirăm. Unul dintre cele mai cunoscute dispozitive pentru înlăturarea secrețiilor nazale este batista bebelușului. Acesta este un dispozitiv care se conectează la aspirator astfel încât prin puterea mare de aspirare, mucozitățile să fie scoase cât mai bine. Dacă bebelușul/ copilul nu are mucozități abundente sau vâscoase, le puteți extrage cu batista bebelușului trăgând cu gura. Există anumite cazuri în care mucoasa nazală poate fi iritată dacă se folosește batista bebelușului conectată la aspirator fără să fie cazul.

Irina Costache, Mămica Pediatru, recomandă într-un articol pe blogul său utilizarea apei de mare hipertonă care are o concentrație mai mare decât serul fiziologic și apa de mare obișnuită (izotone). De regulă acestea nu desfundă nasul, iar pentru decongestionare este nevoie de apa de mare hipertonă, cu concentrație de peste 2%.

Important: Aceste informații sunt cu titlu informativ. Pentru recomandare de tratament, vă rugăm să vă adresați medicului copilului dumneavoastră. Doar el este în măsură să prescrie tratament în funcție de starea de sănătate a bebelușului/ copilului.

Nu facem aerosoli pentru a elimina mucozitățile! Aerosolii se fac, la recomandarea medicului, când există boli cu afectare pulmonară. Mare atenție la substanțele pe care le puneți în nebulizator. Sub nicio formă nu se folosește Ventolin injectabil în aparatul de nebulizat.

Ce se întâmplă dacă mucozitățile nazale ale bebelușului/ copilului nu sunt eliminate? Complicații posibile

Când secrețiile sunt în exces, acestea se pot scurge de-a lungul faringelui, provocând iritații. Secrețiile postnazale determină apariția unei tuse accentuate, însoțită de expectorație.

Simptomele asociate secrețiilor postnazale:

• dureri de gât
• tuse persistentă
• răgușeală
• senzația de corp străin în faringe
• respirație șuierătoare

Dacă secrețiile postnazale sunt însoțite de congestie respiratorie, febră, presiune la nivelul feței și mucus vâscos, există posibilitatea să fie vorba despre o sinuzită prelungită.

Infecții ale urechii medii

O altă complicație generată de eșuarea încercării de eliminare a mucozităților nazale o reprezintă infecția urechii medii. Secrețiile abundente ajung în trompa lui Eustachio (canalul care face legătura între nas și ureche) generând infecții. De regulă, infectarea este însoțită de dureri foarte puternice. Infecțiile la nivelul urechii medii sunt mai des întâlnite în rândul copiilor sub 5 ani întrucât trompa lui Eustachio nu este dezvoltată în totalitate, lucru care favorizează dezvoltarea bacteriilor și a virusurilor.

Simptome ale infecției:

• febră
• lipsa apetitului alimentar
• greață și vărsături
• dureri de urechi
• tulburări de auz
• pierderi de echilibru
• scurgeri de sânge și puroi
• senzație de plenitudine la nivelul urechii

Risc de asfixiere și tulburări respiratorii

Bebelușii sunt expuși unui risc mai mare. Din cauza mucozităților întărite, aceștia nu pot respira pe nas, ci doar pe gură. Acest lucru crește riscul de asfixiere. Mai mult decât atât, în momentul în care nasul este blocat din cauza secrețiilor abundente, copilul nu poate respira pe nas în momentul hrănirii. Respirația se face doar prin cavitatea bucală, iar riscul sufocării în timpul hrănitului crește considerabil.

Înecarea cu mucus

Pentru că nu își pot sufla nasul, bebelușii și copiii foarte mici riscă să se înece cu secrețiile nazale prea abundente. Părintele trebuie să aspire copilul de câte ori este nevoie pentru a înlătura secrețiile în exces și pentru a reduce astfel riscul de înec și sufocare.

Tusea nocturnă

În cazul în care mucozitățile nazale nu sunt eliminate corespunzător, copilul poate avea crize de tuse pe timpul nopții. Acestea sunt declanșate de scurgerea secrețiilor de-a lungul traheii care irită gâtul și determină apariția tusei.