Cât de repede ar trebui să ajungi la maternitate după ce s-a rupt apa?

Când s-a rupt apa, recomandarea specialistului Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în Fertilizare În Vitro (FIV) este ca mama să ajungă cât mai repede la spital, chiar și dacă „evenimentul” s-a produs acasă.

„Dacă se rupe apa înainte de a începe travaliul, recomandarea ar fi să ajungeți cât mai devreme pentru că, în momentul în care uterul nu este în travaliu și, să spunem, că acel craniu sau pelvisul nu a apucat să se aplice pe col, poate apărea o buclă de cordon în care să iasă din vagin, iar asta se transformă într-o urgență. Dacă se întâmplă asta acasă, de exemplu, recomandarea este ca mămică să ajungă imediat la spital”, a explicat dr. Ioan Boleac.

În timpul sarcinii, fătul se află într-un sac amniotic cu lichid amniotic. Acest lichid protejează fătul împotriva șocurilor exterioare și îi permite fătului să fie păstrat la o temperatură stabilă, într-un mediu aseptic. Volumul lichidului amniotic crește pe parcursul sarcinii. Lichidul amniotic este transparent și conține apă în care se găsesc celule fetale sau amniocite.

Lichidul amniotic facilitează nașterea copilului realizându-se o lubrifiere a căilor genitale ale mamei, după ruperea membranelor.

Când apa se va rupe, se poate simți o senzație de umed la nivelul vaginului sau al perineului fiind o senzație de picurare neîntreruptă a unor cantități de lichid.

Frecvent, dacă apa s-a rupt la termen, probabil că travaliul va începe curând, dacă nu a început deja. Uneori există totuși o întârziere. Dacă ai o ruptură precoce de membrane, medicul va induce contracțiile înainte ca travaliul să se declanșeze de la sine (inducerea travaliului). Cu cât trece mai mult timp între momentul ruperii apei și începerea travaliului, cu atât riscul de infecție este mai mare, susțin ginecologii.

Ruptura prematură a membranelor înseamnă că se rup înainte de termen, între săptămânile 26 și 37 de sarcină. Problema este mai gravă atunci când ruptura spontană se produce înainte de săptămâna 24, fiind considerată „vârsta viabilității fetale”, atunci când fătul ar fi capabil să supraviețuiască în afara mamei.