Dacă bunicii și părinții noștri au considerat pusul la colț a copilului o pedeapsă, în parentingul modern această acțiune este o modalitate de calmare a copilului sau o pauză comportamentală care poate reprezenta temelia pentru o schimbare de conduită. Dar depinde de felul în care folosesc părinții această metodă, pentru a nu dăuna copilului ci a avea un efect constructiv și de durată. Este necesar ca, înainte de a pune copilul la colț, părintele să se asigure că cel mic a înțeles bine de ce se întâmplă asta.

Pusul la colț este echivalent, în limbajul modern de parenting, perioadelor de time-out. Dacă, între metodele tradiționale, avea sensul unei pedepse, implicând o relație inegală între adult și copil, în parenting-ul modern reprezintă o modalitate de bloca un comportament nedorit, dând totodată copilului timpul necesar pentru a se liniști.

Este o tehnică pe care o putem folosi cu copiii cu vârste între 3 și 12 ani, când sunt zgomotoși, violenți sau fac ceva atât de provocator încât este imposibil să-i ignori. Cel mai bine este să consideri acest timp ca o modalitate de a-i calma pe toți cei implicați, nu ca o pedeapsă propriu-zisă pentru copil.

În 1958, psihologul Arthur Staats a introdus prima oară time-out-ul ca un mod eficient de diminuare sau eliminare a comportamentului supărător al unui copil. El a propus această metodă care presupunea îndepărtarea copiilor din situația ce produce și menține comportamentul nedorit. Staats arată că, permițând copilului să rămână în contextul în care se produce un anumit comportament sau să-și continue activitatea, comportamentul necorespunzător este întărit, în loc să fie eliminat.

Explică celor mici - ce sens are pusul la colț?

Ca părinte modern, vrei să te apropii cât mai mult de copilul tău, nu să impui o autoritate severă, care duce în timp la lipsă de comunicare între tine și copil. De aceea, nu folosi pusul la colț ca pedeapsă fiindcă ”așa vrei tu” ci explică-le celor mici de ce iei decizia de a-i trimite în time-out. Vorbește-le tuturor copiilor tăi, într-un moment în care vă înțelegeți foarte bine, despre această metodă de auto-liniștire și reflectare, anunțându-i că o vei folosi atunci când greșesc.

Le poți spune, de exemplu: „Data viitoare când vă veți certa pe jucării, s-ar putea să vă despart și să vă trimit la colț. Aceasta înseamnă că fiecare dintre voi va merge într-un loc diferit timp de cinci minute. Vă voi anunța când vor trece cinci minute.” Dă copiilor toate explicațiile pe care le cer și insistă pe faptul că pusul la colț este spre binele lor și al tuturor celor din jur.

Când nu funcționează pusul la colț?

Totuși, trebuie să ai în vedere că pusul la colț nu funcționează, dacă nu este urmat de o discuție adecvată cu copilul, despre comportamentul său și consecințele faptelor sale. De asemenea, își pierde efectul dacă este folosit prea frecvent sau ca unic instrument de disciplină. Copiii pot rezista să stea liniștiți la colț, dar nu înseamnă că înțeleg unde au greșit și de ce i-ați trimis acolo.

Mai mult chiar, dacă un copil se simte nedreptățit, în loc să folosească perioada de time-out ca să se calmeze și să realizeze că nu s-a purtat cum trebuie, va acumula frustrare și va răbufni cât de curând, cu și mai mare violență, obligându-te să-l izolezi iar. Se creează astfel un cerc vicios de frustrare și ineficiență, care nu va duce la nici un rezultat pe termen lung.

Dacă pui copilul la colț, ai grijă să te asiguri că înțelege de ce, având cu el o discuție după ce se liniștește. Pentru a-ți fi mai simplu, stabilește reguli clare în casă, pe care copilul trebuie să le respecte și fii consecvent în aplicarea lor. Pusul la colț trebuie să fie și o consecință a încălcării unei reguli anume, pentru a-i explica mai clar copilului de ce îl sancționezi.

Important: Atunci când ești foarte nervos și simți că purtarea copilului a devenit insuportabilă, este mai bine să te retragi o perioadă înainte de a decide ce metodă de disciplinare aplici.

Sursa
www.qbebe.ro
pusul copilului la colț
tehnici de parenting