Statisticile spun că în ultima vreme, bunicii se implică și mai mult în creșterea nepoților. Bunicii îi duc la școală, îi iau de la școală, îi ajută la teme, se ocupă de ei în vacante. Bunicii le oferă nepoților o altfel de iubire, diferită de cea a părinților. Sunt mai răbdători, mai amuzanți și mai puțin critici decât părinții. Această dragoste le conferă copiilor sentimentul de siguranță, confort, securitate. În adolescență, când copiii au tendința de a intra în conflicte cu părinții, suportul bunicilor este de un real ajutor. Atât pentru copii, dar și pentru părinți.
Studiile au arătat că prezența bunicilor în viața copiilor aduce un plus de încredere de sine la cei mici. Copiii care au o relație bună cu bunicii nu intră în bucluc ușor, iau note mai bune la scoală, au un comportament prosocial, sunt mai săritori la nevoie. Mai mult, acești copii sunt mai puțin predispuși la depresie și anxitate față de copiii care nu au o relație prea bună cu bunicii.
Inteligența emoțională
Un alt studiu la care au participat peste 180 de adulți, s-a descoperit că cei care au fost apropiați de bunicii lor au o inteligență emoțională mai mare decât cei care n-au fost în relații bune cu bunicii.
Bunicii mai pot avea diverse probleme de sănătate. De asemenea, sunt neîndemânatici cu ceea ce înseamnă tehnologie de ultimă generație. Iar nepoții îi pot ajuta. Ceea ce înseamnă că aceștia din urmă își cultiva grija pentru semeni, precum și răbdarea de a le arăta/explica altora.
Cu cât petrec mai mult timp cu bunicii, cu atât mai mult copiii își vor dezvoltă empatia și răbdarea.
Longevitate
Vestea bună este că și bunicii care se implică în creșterea nepoților beneficiază de pe urma relației cu ei. Aceleași studii care au demonstrat scăderea riscului de depresie și anxietate la copiii care au o relație bună cu bunicii au scos la iveală faptul că și bunici sunt mai puțin depresivi și anxioși.
De asemenea, faptul că se implică în creșterea nepoților, îi ajută pe bunici să își crească speranța de viață.
Explicația specialiștilor a fost că bunicii care petrec mai mult timp cu nepoții au parte de mai multă stimulare mentală decât ceilalți. De asemenea, aceștia au mai dezvoltat sentimentul utilității, nu se mai consideră poveri pentru copiii lor, ci dimpotrivă.