Ce abilități ar trebui să aibă copilul înainte de a merge la școală?

În primii șase ani de viață, copilul acumulează un șir de competențe care stau la baza abilităților de scris-citit și calcul matematic, așa numitele prerechizite ale școlarității. Dezvoltarea prerechizitelor școlarității la copiii preșcolari nu înseamnă că aceștia trebuie să știe să citească și să scrie înainte de a ajunge la școală! Dacă este “forțată” dezvoltarea acestor abilități înainte de a le veni timpul, copilul nu numai că se va plictisi la școală, dar poate prinde chiar o aversiune față de aceste activități. Toate lucrurile la timpul lor.

Din punctul de vedere al creierului, cititul și scrisul sunt unele din cele mai complexe activități, implicând o multitudine de procese cognitive importante în procesul învățării, printre care:  limbajul, atenția, memoria, procesarea vizuală (modul în care creierul percepe simbolurile grafice - literele), procesarea fonologică (asocierea între literă și sunet), ca și toate procesele cognitive superioare, mai exact planificarea, organizarea, monitorizarea, inhibiția și autocontrolul (așa numitele “funcții executive” ale lobului frontal al creierului). Prin urmare, atât cititul cât și scrisul ne consumă foarte multe resurse cognitive.

Dezvoltarea limbajului

Până la vârsta de 2 – 3 ani preocuparea majoră trebuie să fie achiziția limbajului. Pe la 3 ani copilul ar trebui să știe undeva între 2000 și 4000 de cuvinte. Începând cu 3 ani, deja poți pune accent pe utilizarea vocabularului: să găsească cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce vede, să descrie obiectele după mai multe criterii (formă, culoare, utilitate), să facă propoziții mai lungi și corecte din punct de vedere gramatical, să înțeleagă și să execute sarcini din minim trei cerințe (pași). Cu cât copilul tău deține un vocabular mai bogat, cu atât achiziția cititului se va face mai ușor, pentru că va înțelege ceea ce citește, și va putea face conexiuni între informații.

Familiarizarea cu cartea, scrisul, înțelegerea conceptelor de “carte” și de “alfabet”

Copilul trebuie să înțeleagă ce este o carte și la ce folosește ea. Dacă îl lași să se joace cu o carte, să o răsfoiască, îi arăți poze, apoi îi citești urmărind cu degetul pe carte, el va înțelege că multitudinea de semne grafice de pe pagină ascunde un înțeles, că înseamnă ceva. În plus, va învăța că o carte se ține într-un anume fel, că există început și sfârșit, față și spate, și că trebuie să urmărească cu ochii pe carte de la stânga la dreapta și de sus în jos, de la început la sfârșit.

Mai mult, până la școală, copilul trebuie să înțeleagă că fiecărui sunet îi corespunde un simbol grafic (o literă), și că ceea ce aude sau spune poate fi descompus în sunete distincte cărora să le atașeze câte o literă. Spre exemplu, copilul trebuie să știe să spună cu ce literă începe sau se termină un cuvânt, dacă într-un anume cuvânt găsește sau nu un anumit sunet sau care cuvinte rimează. În plus, ar trebui să recunoască principalele litere ale alfabetului și să poată scrie câteva litere de tipar, și chiar cuvinte (numele propriu, alte cuvinte familiare).

Abilitățile grafice

Copilul trebuie să poată copia desene simple (cerc, patrat, triunghi, etc), să se încadreze între linii atunci când colorează, să urmărească un labirint fără să ridice creionul de pe foaie și fără să depășească marginile, etc.

Toți copiii au, în mod natural, bucuria de a desena. Atunci când copilul evită o astfel de activitate, sau desenele lui nu evoluează odată cu vârsta (rămân schematice, sărăcăcioase, lipsite de detalii) înseamnă că acel copil are o problemă fie de procesare vizuală sau de coordonare ochi-mână, fie o problemă de atenție, impulsivitate și hiperactivitate (cum întâlnim în ADHD) sau chiar o problemă emoțională. Aceste dificultăți pot avea efect negativ asupra dezvoltării corecte a abilităților de scris.

Capacitatea de concentrare a atenției și autocontrolul

Atenția și autocontrolul se construiesc treptat.

La 3 ani copilul trebuie să fie capabil să asculte o poveste sau să facă o activitate timp de 10-15 minute, astfel încât spre 5-6 ani să ajungă la 20 – 30 minute. Gândește-te că în clasă, la scoală, trebuie să stea în bancă și să asculte ce spune învățătoarea timp de 45-50 minute. În plus, copilul trebuie să capete, treptat, motivația de a finaliza o sarcină, și de a nu se muta de la o activitate la alta în funcție de interesul de moment (aceasta presupune inhibiție și autocontrol). Cititul și scrisul presupun efort cognitiv, răbdare și atenție. Dacă ai un copil impulsiv, hiperactiv, care “nu stă locului” și vorbește neîntrebat, este greu de presupus că va avea deodată disponibilitatea de a citi sau a scrie! Va fi un efort destul de mare pentru el.

Vederea

Cititul, în special, presupune că ochii lucrează “ca echipă”, adică se mișcă simultan și sacadat pe pagină, de la stânga la dreapta și de sus în jos, focusează un timp scurt asupra unui cuvânt, apoi se mută la următorul. Dacă există probleme oculo-motorii, copilul poate vedea literele amestecându-se și mișcându-se pe pagină. Există copii care au probleme de focusare atunci când copiază un text de pe tablă sau de pe o carte pe caiet, pentru că trebuie să își mute ochii de sus în jos sau de la dreapta la stânga și pierd frecvent rândul, sau sar cuvintele. Dacă suspectezi o astfel de problemă este necesară o evaluare optometrică.