A doua căsătorie, indiferent de vârsta la care se întâmplă, are particularități proprii. Vei spune că pe măsură ce îmbătrânim devenim mai puțin flexibili, mai puțin toleranți, fiecare are tabieturile sale sau diverse lucruri la care ține. Dar situația este mult mai profundă decât atât, iar dacă nu respectați câteva reguli e posibil să vă faceți viața destul de grea.
Relația cu fostul partener
Acesta poate fi un subiect de discuție destul de spinos, sursa unor multiple conflicte. Trecutul nu se poate șterge cu buretele. Fără să aibă copii împreună, unii foști parteneri se respectă și aleg să se ajute dacă și când pot. Dacă există și copii, comunicarea este cu atât mai pregnantă, întrucât sunt aspecte legate de educație, sănătate, diverse decizii cu care cei doi foști parteneri trebuie să se pună la curent sau să se sfătuiască. Indiferent cât nu îți place asta, ei nu mai sunt un cuplu, dar e sănătos să fie părinți care formează o echipă, evident în beneficiul copiilor. Același lucru este valabil și pentru tine. În acest context, să îi interzici să comunice cu fosta parteneră, să filtrezi tu comunicarea reprezintă o formă pregnantă de control și nesiguranță, care nu va naște nici pe departe emoții pozitive în actualul soț.
Relația cu copiii
A doua căsătorie poate aduce împreună copii de vârste diferite, din partea ta și din partea lui. Sau numai unul dintre voi are copii. Micuții vor locui practic în două case: a voastră și a foștilor parteneri. Există regulile casei care trebuie respectate, dar și reguli de educație pe care le agreați de comun acord. Mai precis, cât vă permiteți reciproc să vă băgați în educația copiilor care nu sunt ai voștri. Sau, chiar dacă locuiți permanent împreună, iar copiii își văd ocazional celălalt părinte, la o înghețată, agreați punctual limitele implicării părintelui vitreg.
Limite clare
Am tot menționat limitele, iar ele nu sunt valabile doar pentru relația cu copiii sau foștii parteneri. La a doua căsătorie lucrurile pot fi mult mai haotice decât la prima, iar claritatea este absolut esențială. Pentru asta e nevoie de o bună comunicare, deschidere și negociere fără ca lupta pentru putere să fie o miză secundară. Nu este o bătălie între familia 1 și familia 2, și să vedem cine câștigă supremația.
Nu atacați sau blamați
Copiii mei sunt mai cuminți decât ai tăi, fostul meu soț e mai înțelegător decât fosta ta soție, fiica ta este o impertinentă etc. Aceste comparații din nou invită la competiție și împart noua familie în două, fără un rezultat pozitiv. Nu atacăm membrii familiei care nu ne sunt rude de sânge, nu îi favorizăm pe cei care sunt.
E nevoie de timp
Uneori o asemenea schimbare e greu de dus. Nu doar pentru copii ci și pentru membrii familiei extinse. Ei pot avea loialități față de fostul partener sau față de ideea de familie, căsnicie, care s-a încheiat. Perioada de tranziție e imposibil de ocolit, tot ce puteți dovedi este înțelegere și compasiune. De asemenea, renunțați la proiecțiile despre un viitor comun idilic. Da, se poate ca rudele vitrege nici să nu se placă. Ce le poți cere? Politețe.