Nivelul optim de umiditate într-o locuință este de 45-55%. Efectele negative ale umidității apar și atunci când nivelul este mai mic, dar și atunci când este mai mare decât cel normal. Prea multă umiditate înseamnă sporirea șanselor pentru dezvoltarea microorganismelor periculoase pentru organism, prin declanșarea unor boli astmatice.
Umiditatea scăzută are la rândul ei ca efect deshidratarea organismului, piele uscată, buze uscate, mâncărimi, durere oculară, respirație dificilă sau sinusuri iritate.
Sursele de căldură sunt o cauză importantă a scăderii umidității dintr-o locuință. Pentru a ridica nivelul umidității se recomandă așezarea unor recipiente pline cu apă în apropierea surselor de căldură. Apa se va evapora și va înmuia aerul.
O sursă de umiditate sunt și plantele de apartament. Un plus de umiditate se obține prin stropirea plantelor cu un pulverizator, dar și prin udarea lor regulată.
Ultima, dar nu cea din urmă soluție, este umidificatorul. Poți lua câte un aparat pentru fiecare cameră sau unul în camera în care umiditatea este cea mai mică. Aceste dispozitive purifică apa și o dezinfectează înainte de a o pulveriza în aer și astfel nu se propagă în aer bacterii.
Umididatea scăzută și bebelușii
Umiditatea în camera bebelușului sau a copiilor mici ar trebui să fie puțin mai mare decât cea normală (60-65%). Pe timpul iernii, în general, umiditatea poate ajunge și sub 40 la sută, ceea ce nu este tocmai bine pentru sănătatea copilului întrucât poate favoriza apariția infecțiilor respiratorii, prin uscarea mucusului protector.
Puteți crește nivelul umidității din camera bebelușului fie prin achiziționarea unui umidificator, fie prin amplasarea unor prosoape umede în apropierea pătuțului bebelușului. Vasele cu apă de pe calorifer sunt utile, însă nu și suficiente întrucât se asigură umiditatea doar în perimetrul caloriferului.