De ce femeile trebuie să aibă capul acoperit în biserică

Atunci când femeia intră în biserică, i se cere să-și acopere capul. De ce trebuie să facă asta și de unde vine această rânduială? Iată explicația!

În tradiția românească, femeile au intrat în biserică cu capetele acoperite. Aceasta nu este o simplă cutumă, ci împlinirea cuvântului dumnezeiescului Apostol Pavel: „Orice bărbat care se roagă sau prorocește având capul acoperit necinstește capul său (pe Hristos), iar orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul neacoperit îşi necinstește capul” (I Corinteni 11, 4-5).

Purtarea baticului sau a unei năframe în orice împrejurare şi chiar de către fetele necăsătorite, este o influență orientală, care s-a generalizat nu doar din cauza extinderii credinței islamice, ci şi datorită influenței monahismului feminin, căci monahiile (fecioare) tot timpul au purtat văl ca semn al nunții lor mistice cu Mântuitorul Hristos. Să nu uităm nici de puternica influență asupra vestimentației femeilor în biserică a chipului Fecioarei Maria care, mai ales după Sinodul al III-lea Ecumenic, a devenit arhetipul femeii creştine.

În cazul femeilor din Grecia, sunt de părere că ele greșesc în această emancipare a ținutei din biserică. Am impresia că emanciparea lor e cauzată de un fapt istoric. Odată cu apariția islamului (secolul VII), purtarea vălului, numit hijab, a devenit obligatorie atât pentru femeile trecute la islam, cât şi pentru cele care locuiau pe teritoriile ocupate de musulmani (la români regula nu s-a aplicat, căci noi nu am fost ocupați, teritoriile românești fiind doar vasale). Femeile care îndrăzneau a se înfățișa fără văl înaintea bărbaților erau aspru pedepsite.

Știm că după 1821 grecii s-au eliberat de sub ocupația turcească. Unii susțin că femeile ortodoxe din vechea Eladă au refuzat să mai poarte în biserică acoperământ pe cap ca semn al eliberării, dar și pentru a arăta că nu aparțin cultului islamic.

Revenind la tradiția românească, cred că este foarte echilibrată. Fetele, copilele pot intra în biserică și cu capul descoperit, în timp ce femeile în vârstă ori cele tinere și căsătorite își pun pe cap nu nepărat un batic, ci o broboadă decentă (șal, eșarfă).