Mâzgâliturile pe care le schițează copiii pe hârtie reprezinta ecoul părții subconștiente a minții umane. Ascunzând anumite semnificații psihologice, aceleași mâzgalituri spun multe despre felul de a fi al unui copil, dar și despre starea sa emoțională.
Evoluţia mâzgălelilor va fi diferită de la copil la copil, în funcţie de temperamentul şi caracterul fiecăruia.
Mâzgăleli dezordonate
La început, „desenele” reprezintă linii lungi sau circulare, fără sens sau ordine. Copilul încă nu are control vizual. De aceea, are nevoie de mult spaţiu pentru „desen” și îi este mai uşor să deseneze pe pereţi.
Mâzgăleli controlate
După ce învaţă să mâzgălească folosind coordonarea vizual-motorie, această activitate începe să-i placă tot mai mult.
Nu intenţionează să deseneze un anumit lucru, dar devine interesat să utilizeze culori.
Mâzgăleli cu nume
La vârsta de 3-4 ani, copilul face legătura între mâzgăleli şi mediul înconjurător. Dă nume mâzgălelilor, reprezentări greu de recunoscut. La întrebarea: „Ce este?”, copilul va răspunde: „Un iepure”, apoi va zice: ”O minge”, apoi poate spune un alt cuvânt.
Această activitate permite copilului să exerseze şi să îşi dezvolte abilităţile motorii de fineţe.