De multe ori am auzit sau chiar am observant cum micuţii îşi imită părinţii. Este destul să stai câteva ore alături de un copil ca să înţelegi din ce fel de familie provine şi cum se comportă unii cu alţii membrii acesteia.
Copii sunt, indiscutabil, oglinda părinţilor. Tocmai de aceea de fiecare dată când un copil procedează sau face ceva urât, primii care trag cu obrazul sânt părinţii. Ne este cunoscută şi sintagma “cei şapte ani de acasă”. Aşadar aveţi grijă cum vorbiţi şi cum vă comportaţi şi cum îl educaţi pe micuţul dvs. Ideal ar fi, dacă doriţi să fiţi etichetaţi drept părinţi cu maniere, să-i insuflaţi şi copilului să fie la fel.
Surprinzător, dar se întâmplă să uimească un copil bine crescut, care ştie să salute frumos,să se prezinte, să întrebuinţeze cuvintele magice “te rog”, “poftim”, “mulţumesc”, “îmi pare rău”, dar şi să folosească corect tacâmurile la masă. Toate acestea se învaţă în timp, şi trebuie ca mai întâi dvs. sa va deprindeţi cu astfel de maniere.
În acest sens, cred că veţi fi de acord că un copil va învăţa şi va respecta anumite reguli fiindu-i explicate toate pe etape. Deci de unde începem?
Dacă micuţul vă cere o jucărie, obişnuiţi-l să folosească cuvintele şi formulele de politeţe. De asemenea, aduceţi-i cât mai multe exemple concrete, de preferat în momentele în care încalcă vreo normă de bună purtare şi aşa insistaţi până acestea vor deveni o obişnuinţă. Nu vă enervaţi şi nu strigaţi la copil dacă nu a făcut ceva correct, “nimeni nu s-a născut învăţat”, deci cu răbdare explicaţi-I unde anume a greşit. În discuţiiile cu micuţul încurajaţi folosirea formuleleor de politeţe:”Puiule adu-mi te rog paharul”, “îmbracă te rog pijama”, “poftim tacâmurile, aranjează-le pe masă te rog frumos… multumesc”, vedeţi nu e nimic complicat.
Ca să vă fie şi mai uşor urmaţi nişte sfaturi simple:
- Aveţi grijă cum vorbiţi în preajma copiilor, deoarece ei adoptă acelaşi limbaj ca adulţii.
- Spuneţi-le copiilor să se adreseze adulţilor cu un anumit grad de formalitate, precum “doamnă” sau “domnule”, cu excepţia cazurilor în care cei mari îi roagă să le spună altfel.
- Învăţaţi-i cum să se salute sau să se prezinte corect, cum să se comporte în public şi de ce nu este bine să întrerupă o discuţie.
- Explicaţi-le că nu au voie să se joace cu lucrurile altor persoane până nu cer permisiunea.
- Felicitaţi copii de fiecare dată când fac un lucru bun, când respectă anumite reguli, pentru că în acest mod vor reţine mult mai repede.
Asta este doar începutul. Pentru a învăţa bunele maniere este nevoie de timp şi răbdare, însă cu siguranţă când copilul dvs. va fi laudat pentru deprinderile lui corecte, vă veţi simţi mândri. Aveţi răbdare. Şi nu uitaţi nimeni nu este un mai bun exemplu de comportament mai bun pentru copii, decât proprii părinţii.
Dorina Arsene, director Şcoala Manierelor Elegante „ABeZe”