Aerul uscat: care sunt pericolele acestuia pentru copii

Copilul se îmbolnăvește des, suferă de alergii și are mereu nasul înfundat? Medicul v-a recomandat întărirea imunității, iar Dumneavoastră ați dat o fugă la farmacie pentru un nou preparat miraculos? Sau poate că micuțul doarme rău, este capricios, iar Dumneavoastră dați vina pe colice, dințișori sau furtuni magnetice? Mai bine începeți cu un lucru foarte simplu: verificați microclimatul locuinței dumneavoastră, în particular umiditatea aerului. Se pare că tocmai aerul uscat este o cauză frecventă a bolilor și a problemelor de sănătate la copii. 

1. Scade imunitatea

Mucoasele cavității nazale sunt prima și cea mai importantă barieră pentru bacterii și diverși viruși. Acestea contactează permanent cu un număr foarte mare de microbi, împiedicându-i să ajungă în organismul copilului. Această capacitate a mucoaselor se numește imunitate locală. Însă mucoasele nazale ne pot proteja împotriva infecțiilor doar dacă sunt bine hidratate, iar atunci când nasul este uscat, funcția de imunitate locală este dereglată. Atunci când bacteriile și virușii străpung cu ușurință bariera de protecție a imunității locale slăbite, riscul că micuțul se va îmbolnăvi atunci când contactează o infecție este foarte mare. Prin urmare, principalul dușman al imunității locale și o cauză a îmbolnăvirilor frecvente este aerul uscat din încăpere.

2. Favorizează dezvoltarea alergiilor

Aerul uscat din casă este foarte periculos și pentru copiii predispuși la reacții alergice. El usucă excesiv mucoasele cavității nazale și bucale, iar organismul devine mai sensibil la diverși alergeni, inclusiv la praf. Mai mult, în încăperile cu umiditate scăzută praful practic nu se așază, ci plutește permanent în aer. La acesta se adaugă părul de animale, polenul plantelor, microparticulele de haine și orice obiecte aflate în casă. Iar copilul le inhalează permanent. Dacă aerul ar avea o umiditate normală, praful și alți alergeni s-ar așeza mai ușor pe podea, iar copilul ar inhala mai puține substanțe dăunătoare.

3. Nu permite nasului să respire

Dacă aerul din casă este prea cald și uscat, iar mucoasele se usucă, organismul este nevoit să reacționeze. Prima lui reacție este o secreție nazală, care să protejeze cavitatea de suprauscare. Iar dacă aerul este uscat permanent, nasul începe să secrete această substanță în cantități tot mai mari, iar ca urmare apare guturaiul sau nasul înfundat. Mucii „adevărați” pot să lipsească, pur și simplu copilul se smiorcăie permanent. O altă situație: la un moment dat mucoasele se usucă de tot, formând cruste, care înfundă și mai tare nasul. Apropo, canalele nazale la bebeluși sunt înguste și scurte, iar edemele, crustele sau mucii deranjează și mai mult respirația.

4. Înrăutățește somnul și buna dispoziție

Cu cât mai uscat este aerul, cu atât mai puțin oxigen conține acesta. Iar deficitul de oxigen (hipoxia) afectează în primul rând sistemul nervos. Pe adulți începe să îi doară capul, se reduce concentrarea atenției, apare supraoboseala. Copiii mici, din cauza lipsei de oxigen, devin mai iritabili, mai capricioși și dorm mai rău. Așa că micuții pot plânge nu doar din cauza colicilor, dinților care apar sau furtunilor magnetice, este posibil ca ei să fie afectați de hipoxie. Aceasta este agravată de respirația îngreunată din cauza mucoaselor uscate, iar somnul se înrăutățește și mai mult. De foarte multe ori copilul bea apă sau lapte pe timpul nopții nu doar pentru că este flămând, ci pentru că, pur și simplu, are gurița uscată.

5. Afectează pofta de mâncare

Cum se hrănesc micuții? Sug sânul mamei sau biberonul, adică gurița lor este mereu ocupată. Încercați să sugeți ceva dacă aveți nasul înfundat, afectat de cruste sau de eliminări! Micuțul începe să mănânce, dar este nevoit să se oprească, pentru a respira. Iar mama nu înțelege de ce copilul lasă sânul pentru o clipă, iar apoi îl înhață din nou. Ea poate considera că de vină este forma sânului sau a biberonului sau că nu are suficient lapte. Dar totul este mult mai simplu: nasul copilului este fie prea uscat, fie înfundat. 

6. Ce să facem

Un copil se simte cel mai confortabil la temperatura de 20-20°С și umiditatea aerului de 50-70%. Însă iarna, când caloriferele funcționează la capacitate maximă, temperatura în casă atinge 25-28°С, iar umiditatea scade până la 20%. Puteți monitoriza acești indici cu ajutorul unui termometru cu hidrometru, care să arate și temperatura aerului, și umiditatea acestuia.

Pentru a crea în încăpere un microclimat corect trebuie:

•  cel puțin o dată pe zi să faceți în camera copilului curățenie umedă (să ștergeți podeaua, nu atât pentru curățenie, cât pentru umidificarea aerului);
•  să aerisiți încăperea de cel puțin 4-6 ori pe zi câte 10 minute. Dacă afară este ger, umiditatea nu va crește (de regulă, pe ger aerul este uscat), în schimb va crește nivelul de oxigen;
•  să reglați caloriferele, ca să nu mai funcționeze la capacitate maximă;
•  să cumpărați un umidificator de aer și să îl folosiți în mod regulat. Dacă nu aveți această posibilitate, umidificați aerul prin metode populare: atârnați prosoape ude lângă calorifere (acțiunea lor este totuși de scurtă durată), puneți vase de apă lângă sursele de căldură; pulverizați apă curată în încăperi;
•  să umeziți nasul copilului cu soluții saline, pe care le puteți procura de la farmacii. De asemenea, umeziți și îndepărtați crustele din nasul micuțului.

Nici imunostimulatoarele moderne, nici cele mai bune vitamine, nici chiar aerul curat nu vor face copilul sănătos, dacă el locuiește într-o casă în care aerul are o umiditate foarte scăzută. Așa că este absolut necesar să găsiți timp pentru a crea în jurul micuțului un microclimat corect și sănătos.

Sursa