Micuțul crește, iar numărul de jucării crește și el în progresie geometrică. Atunci când nu mai au loc să le depoziteze, părinții simt o dorință irezistibile de a le strânge pe cele în plus și de a le… arunca! Mulți chiar o fac. Dar putem oare scăpa de jucării într-un mod atât de barbar?
Lucrurile personale
Fiecare dintre noi avem ceva ce putem numi „al nostru”. Este vorba și despre gânduri, și despre ocupații, și despre emoții, și despre timp, și despre preferințe, și despre așteptări, și despre visuri, și, desigur, despre lucruri. Tot ce intră în categoria „al meu” constituie limitele personale ale fiecărei persoane, indiferent de vârstă. Dacă cineva atentează la proprietatea noastră, are o atitudine neglijentă față de lucrurile noastre, reacționăm foarte dureros. Imaginați-vă că cineva scoate portmoneul din geanta dumneavoastră, schimbă locurile vaselor la bucătărie, vă fură ideile la serviciu sau soțul. Neplăcut este puțin spus. Prin urmare, aceleași sentimente le are și un copil atunci când părinții, fără acordul lui sau chiar fără știrea lui, împart sau aruncă jucăriile.
Nimicuri?
Se consideră că micuții au probleme „mici” – copilărești și neimportante. Iar sentimentele lor sunt deosebite de ale noastre, adulții, pentru că tristețile noastre sunt mai serioase. Mulți părinți au impresia că micuții fac capricii din nimicuri. Oare chiar poți să te superi din cauza unei jucării, mai ales dacă era veche și roasă? Dar, din păcate, psihicul nostru este la fel în ceea ce privește limitele și pierderile personale. Da, copiii nu știu multe lucruri și le este greu să se controleze, dar emoțiile nu depind de vârstă. Iar în această lume emoțiile sunt cele care ne servesc drept puncte de reper.
Curățenia magică
Cu toate acestea, curățenia generală și selectarea lucrurilor inutile sunt activități necesare, în special pentru a face loc jucăriilor noi. Cum să acționăm în așa fel încât să nu rănim sentimentele micuțului? Trebuie să pornim de la faptul că jucăriile nu sunt doar proprietatea copilului, ci și o parte a lumii lui. Este foarte important să îi acordăm acest drept. Iar concluzia este simplă: va trebui să țineți cont de interesele și sentimentele copilului. Este nepermis să aruncați lucrurile micuțului fără acordul lui. Și nu are nici o importanță dacă o faceți deschis sau pe ascuns. Rezultatele și consecințele educării copiilor se împart mereu în două categorii: imediate și de durată. Este important ce vreți să îl învățați pe copil prin exemplul „reviziei”: să își strângă lucrurile și să facă curat sau, totuși, să respecte sentimentele persoanelor apropiate.
1. Sortăm
Pentru început este necesar să împărțim jucăriile în câteva grupe:
- preferate
- cele cu care micuțul se joacă rareori
- cele cu care micuțul nu se joacă deloc
- cele care nu îi sunt interesante, dar pe viitor pot fi utile pentru dezvoltarea unor abilități folositoare
Este bună următoarea tactică. Strângeți toate jucăriile și așteptați până copilul va cere ceva concret. La întrebările lui spuneți fără alte comentarii: „Avem prea multe lucruri. Cât ai lipsit, a trebuit să fac curățenie generală. Iar jucăriile tale le-am pus în sertarul de sus al dulapului. Dar nu îți face griji, îți voi da orice vei cere.” Astfel veți determina ce jucării îi sunt interesante la acest moment. Iar apoi, dacă micuțul se plictisește și nu știe cu ce să se ocupe, oferiți-i câteva la alegere. Urmăriți pe care jucării le cere mai des și cu care se joacă cu mai multă plăcere. Iar apoi îl puteți întreba ce jucării nu îl interesează deloc. Este evident că prima categorie de jucării de care puteți scăpa sunt cele puțin populare sau cele de care micuțul se teme. A doua – cele cu care micuțul se joacă rar. Dar de fiecare dată trebuie să primiți acceptul copilului.
2. Facem aluzii
Pentru a înțelege atitudinea copilului față de ideea aruncării anumitor jucării și a testa gradul lui de pregătire pentru acest pas, încercați să compuneți, împreună, o poveste. Despre o fetiță, dacă aveți o fiică, sau despre un băiețel, dacă aveți un fiu, care avea un munte de jucării. Este important ca eroul să fie de vârsta copilului. Povestiți-i că între jucării, eroul poveștii avea unele preferate și altele nu prea. Îl puteți ruga pe copil să le numească. Apoi adăugați că părinții eroului de poveste nu știu ce să facă, pentru că nu mai există loc pentru jucării noi. Va trebui să dea altor copii toate jucăriile inutile. Îl puteți întreba pe copil ce jucării ar da el, dacă ar fi în locul eroului. Dacă micuțul nu știe ce să răspundă, oferiți-i variante și ascultați părerea lui. Doar că în timpul jocului vorbiți nu despre el, ci despre eroul inventat. Pentru copil este mai ușor. Atunci când veți înțelege la ce jucării este gata să renunțe piciul dumneavoastră, îl puteți întreba despre modul în care ar vrea ca eroul să scape de ele. Ar vrea să îi ajute pe părinți să le adune sau ar prefera ca ei să o facă de unii singuri? Poate că ar vrea să își ia rămas bun de la jucării etc. Ca urmare veți afla modalitatea cea mai ușoară de „despărțire”. Iar la sfârșit îl puteți întreba pe copil la ce s-a gândit și ce a simțit atunci când asculta povestea. Întrebați-l dacă vrea și poate să procedeze la fel.
3. Încurajăm
Îi puteți povesti copilului și despre faptul că există micuți care au foarte puține jucării și să îi propuneți să îi ajute. Puteți adăuga că jucăria pe care o urăște ar putea deveni jucăria preferată a altui copil. Dar este important să nu exagerați. Între 2 și 5 ani copiii sunt, de regulă, foarte sensibili și ar putea să își facă inimă rea din cauza copiilor săraci. Pe de altă parte, dacă micuțul se opune, nu insistați. Între 2 și 3 ani copiii învață să facă alegeri, precum și își formează conștiința dreptului asupra lucrurilor personale, a părerii și limitelor proprii.
ESTE IMPORTANT SĂ ÎMPĂRȚIM!
Dacă forțați mereu copilul să se împartă cu jucăriile, el nu va mai percepe acest lucru ca fiind benevol. El va învăța doar să fie bun pentru a face pe placul celor din jur, dar nu va conștientiza dreptul lui la proprietate (materială și imaterială) și nu va învăța să își apere interesele. În special dacă îl numiți „zgârcioban” și îi atribuiți alte epitete negative. Părinții care procedează astfel mai târziu nu înțeleg de ce copilul lor crește fără caracter și nu știe să își apere pozițiile.
4. Consolăm
Se întâmplă uneori ca jucăriile preferate să se strice, iar micuții sunt foarte supărați. Este important să exprimați sentimentele copilului: „A fost jucăria ta preferată, de aceea ești supărat”, „Ești trist și ai vrea să o reparăm”. Pentru început încercați să o reparați. Dacă nu reușiți, explicați acest lucru micuțului. Și fiți pregătiți că supărarea lui poate crește și mai mult. Și adulții trec greu peste pierderi, dar viața nu este lipsită de astfel de evenimente. Mai devreme sau mai târziu micuțul se va ciocni de ele, va înțelege neputința și incapacitatea lui de a schimba ceva. Îl puteți ajuta exprimându-i sentimentele: „Ești foarte supărat. Speri că jucăria poate fi reparată. Și te enervezi că nu o pot lipi” etc. Oferiți-i timp pentru a trece peste această pierdere.
5. Protejăm
Dacă jucăria s-a stricat și a devenit periculoasă pentru copil (are piese ascuțite sau mici), trebuie să acționați hotărât. Cu voce calmă, dar sigură, spuneți copilului că jucăria este periculoasă și trebuie să o aruncați. Fiți pregătiți că micuțul ar putea să se supere sau să se enerveze. Dar sunteți părinte și știți mai bine ce este periculos pentru copil. Este zona responsabilității dumneavoastră. La replicile de tipul: „Ești rea”, „Nu mă iubești”, puteți răspunde: „Ești supărat acum. Îmi pare rău că jucăria s-a stricat. Dar este periculoasă, de aceea nu ai voie să te joci cu ea.” Încercați să vă păstrați rolul de supraveghetor și nu luați personal aceste accese de furie. O astfel de poziție din partea dumneavoastră îl va ajuta pe copil și îl va împiedica să se închidă în sine.
6. Negociem
Există și cazuri când anumite jucării nu sunt deloc pe gustul mamei sau tatălui, de exemplu pentru că sunt prea gălăgioase sau ocupă prea mult loc. În acest caz vă puteți înțelege cu micuțul să se joace cu ea la anumite ore și un timp limitat. Ca o variantă, puteți inventa modalități de a folosi acest obiect după alte reguli sau în cadrul altor jocuri. Însă cel mai bine ar fi, desigur, să vă înțelegeți cu rudele din timp cu privire la jucăriile pe care să le dăruiască micuțului dumneavoastră.
