Până recent, lehuzele aveau, în timpul travaliului, un rol pasiv: ea stătea întinsă pe pat în timpul contracţiilor şi aştepta cu răbdare momentul naşterii. Astăzi medicii consideră că femeia, aşa cum a decis mama-natură, trebuie să fie activă în timpul travaliului şi să folosească orice posibilităţi pentru a trece cu bine peste faza contracţiilor şi a împinsului.
După cum se ştie, naşterea începe cu contracţiile regulate ale uterului – contracţiile de naştere. Contracţiile apar involuntar, adică indiferent de dorinţa femeii. La început ele sunt destul de slabe şi neregulate, fiecare durând 5-7 secunde şi repetându-se la fiecare 15 minute (chiar 20 sau 30). Apoi intensitatea şi durata contracţiilor cresc, iar intervalul dintre ele se reduce, astfel că spre sfârşitul primei perioade a naşterii contracţia poate dura 60-90 de secunde şi se poate repeta la fiecare 2-3 minute. Primele contracţii sunt practic nedureroase, însă, cu timpul, uterul se contractă tot mai puternic, senzaţia de durere creşte, în schimb între contracţii femeia nu simte nici o durere.
Tocmai de aceea sarcina de bază a lehuzei este să reziste în timpul contracţiei şi să se relaxeze cât mai mult între contracţii, iar pentru aceasta este nevoie de o poziţie confortabilă. De multe ori femeile iau intuitiv poziţii comode: de exemplu, se mişcă activ, merg sau, din contra, stau culcate. Într-adevăr, gama de poziţii în timpul naşterii este destul de mare şi putem oricând găsi o poziţie comodă pentru noi.
„Plimbăm” contracțiile
Începutul naşterii este suportat mai uşor de majoritatea femeilor în mers. Mersul intensifică circulaţia sangvină şi activizează afluxul de oxigen spre uter şi copil. Mersul poate fi diferit: încet, ţinându-vă de pereţi, sau rapid, cu spatele drept ori legănând din şolduri. Cel mai important este să vă fie comod. Dacă contracţiile nu sunt prea puternice, mersul poate fi înlocuit cu mişcări de dans. Aceste mişcări pe muzica preferată vă vor ajuta să vă relaxaţi. Legănaţi şoldurile înainte şi înapoi, desenaţi cercuri şi „opturi”, aşezaţi-vă. Nu uitaţi că toate mişcările trebuie să fie lente şi ritmice.
Important! Mişcările din timpul contracţiilor o sustrag pe femeie de la senzaţiile de durere; în plus, atunci când avem o ocupaţie, timpul trece mai uşor.
Naşterea în picioare sau din poziţie suspendat
În timpul contracţiilor, în special la începutul primei perioade a naşterii, putem reduce senzaţia de durere stând în picioare sau rezemându-ne de ceva. Ne putem rezema de pereţi, masă, spătarul scaunului sau al patului, greutatea corpului fiind transferată spre mâni. Dacă în timpul naşterii soţul este alături, vă puteţi rezema de el. În această poziţie burta este, practic, suspendată. În unele maternităţi există pereţi cu bare şi frânghii fixate de pod. În timpul contracţiilor puteţi atârna de ele, ţinându-vă de perete sau frânghie.
Important! În poziţia rezemată în picioare femeia oboseşte mai puţin în timpul contracţiilor, tensiunea din muşchi dispare mai repede, uterul se deschide mai uşor, se reduce riscul de hipoxie a fătului şi el se mişcă mai repede înainte.
Naştem din poziţie aşezat
Şi naşterea aşezat este o variată destul de potrivită. Cel mai important este ca suprafaţa pe care staţi să fie moale şi elastică. Sunt potrivite mingile de fitball sau colacii de înot. Stând în această poziţie, desfaceţi larg genunchii, în aşa fel veţi suporta mi uşor contracţiile.
Important! Poziţia aşezat pe mingea de fitball permite relaxarea muşchilor perineului şi contribuie la deschiderea colului uterin.
„Poziţia pisicuţei”
Atunci când contracţiile devin mai puternice şi nu aveţi puteri să mergeţi sau să staţi pe minge, puteţi lua „poziţia pisicuţei”: aşezaţi-vă mâini şi în genunchi, desfaceţi picioarele, relaxaţi-vă, lăsaţi partea din faţă a corpului pe o pernă sau pe minge. Sau sprijiniţi-vă de mâini. În intervalul dintre contracţii, odihniţi-vă.
Important! Poziţia înclinat, atunci când mâinile se sprijină de suprafaţa pe care staţi, iar capul stă culcat pe mâini, este necesară pentru a opri contracţiile, dacă capul micuţului a coborât, iar uterul nu s-a deschis complet.
Naştem în poziţia ghemuit
Poziţia ghemuit este potrivită atât pentru perioada de contracţii, cât şi cea de împins. Picioarele trebuie să fie larg desfăcute. În această poziţie contracţiile se intensifică, căile de naştere se lărgesc, iar copilul se naşte mai repede şi mai uşor. Însă picioarele obosesc mai repede şi există riscul de rupturi.
Important! Această poziţie este potrivită în caz de contracţii slabe. Nu se recomandă în caz de prezentare pelviană a copilului.
Naştem culcat
În virtutea unor indicaţii medicale, femeii i se poate recomanda să nască în poziţie orizontală. În acest caz nu vă culcaţi pe spate. Uterul apasă pe vasele mari de sânge şi se reduce afluxul sanguin spre copil. În plus, în această poziţie uterul se contractă ineficient, iar colul uterin se deschide lent. În plus se îngreunează rotirea capului copilului, iar senzaţiile dureroase se intensifică. Poziţia culcat pe spate este bună în caz de contracţii intense, în caz de naştere rapidă, în caz de prezentare pelviană (atunci când copilul se naşte cu funduleţul înainte), precum şi în cazul în care este nevoie de epizootomie (incizie a perineului).
Important! Este mai bine să vă culcaţi pe o parte, punând ceva sub piept şi între picioare, de exemplu o pernă sau o plapumă. Începutul contracţiei, dacă vă este recomandată poziţia culcat, este mai bine să o treceţi stând culcat lateral, ridicând piciorul sau strângând genunchiul la piept. Imediat ce începe contracţia, lăsaţi bărbia în jos şi cuprindeţi picioarele cu braţele. În intervalele dintre contracţii este mai bine să vă odihniţi. În această poziţie se reduce riscul rupturilor de perineu şi este comod să vă odihniţi între contracţii.
Poziţiile descrise pot şi trebuie alternate. Este posibil ca la un moment dat poziţia în care staţi să nu vă mai convină, atunci căutaţi alte poziţii comode.
Dacă femeia oboseşte să meargă sau să stea ghemuită, atunci este mai bine să se aşeze sau să se întindă, pentru ca picioarele să se odihnească. Uneori moaşa poate ruga lehuza să îşi schimbe poziţia – conformaţi-vă, în special dacă medicul trebuie să monitorizeze bătăile inimii copilului sau să accelereze (încetinească) contracţiile.
Avantajele comportamentului activ în timpul naşterii
Atunci când ne mişcăm şi schimbăm poziţiile, se îmbunătăţeşte circulaţia sangvină în uter, contracţiile fiind mai eficiente, iar colul uterin deschizându-se mai uşor şi mai repede. În plus, aceasta permite evitarea hipoxiei la micuţ.
- Deseori o poziţie corectă reduce semnificativ senzaţia de durere în timpul contracţiilor, iar schimbatul poziţiilor sustrage lehuza de la senzaţiile neplăcute.
- O poziţie confortabilă permite femeii să se relaxeze mai bine între contracţii şi să păstreze forţele pentru împins.
- Cu ajutorul diverselor poziţii ale corpului putem regla cursul naşterii – o putem accelera sau încetini (în funcţie de caz).
- Dacă femeia naşte în poziţie verticală, copilul, sub acţiunea forţei de gravitaţie, apasă mai tare asupra colului uterin, iar acesta se deschide mai repede. În plus, poziţiile verticale accelerează mişcarea copilului prin canalul de naştere.
