Pentru început vom explica cîţiva termeni, fără de care subiectele ulterioare vor fi greu de înţeles. Este cunoscut faptul, că în toate zonele corpului uman, trăiesc microbi (nas, plămâni, gât intestine, vagin), nu există o oarecare bacterie, foarte adesea se întîlneşte o combinație de microorganisme individuale. Deci, există întotdeauna în intestin și bacilii colon și bacterii lactice, și bifidumbacterii, și încă cîteva duzine de alte microorganisme, mai puțin cunoscute ( nu mai puțin relevante).
Combinația concretă de bacterii se numeşte microfloră.
Este clar că există microflora nazofaringă, microflora intestinală, microflora vaginală, etc. Microflolora normală (optimă pentru menținerea stării de sănătate a organismului) calitativă și cantitativă a microflorei este numită eubioz.
Modificarea care este normală pentru organismul dat și valorile cantitative ale microflorei este numită disbacterioză. Cu alte cuvinte disbacterioza - o încălcare a compoziției și a proprietăților microflorei.
Din această definiție este clar că disbacterioza poate apărea oriunde - și din nou în nazofaringe, și în intestine și în vagin. Cu toate acestea, în practica pediatrică subiectul disbacteriozei intestinale este discutat într-atît, încât toate celelalte tipuri rămîn pe al doilea plan. Și dacă auziţi cuvântul "disbacterioză", apoi cu cea mai mare probabilitate şi medicii, şi pacienţii, şi părinţii pacienţilor au în vedere anume disbacterioza intestinală.
Microflora localizată în intestin efectuează o mulțime de funcții. Unele dintre aceste funcții le numim - cel puțin, în scopul de a sublinia încă o dată importanța coexistenței pașnice între oameni și bacteriile care locuiesc în corp.
Deci, microflora intestinală:
• ia parte la sinteza vitaminelor - acidului folic şi nicotinic, vitamina K, vitaminelor din grupa B;
• ajută la sinteza aminoacizilor și la schimbul diverşilor acizi - biliari, grăşi, acidului uric;
• asigură schimbul normal de gaze în intestin;
• contribuie la divizia normală (reînnoirea) a celulelor mucoasei intestinale;
• stimulează celulele limfoide ale intestinului;
• crește activitatea enzimelor intestinale ...
Această listă ar putea fi continuată, dar am vrea să ilustrăm unele din cele numite mai sus. Deci, de exemplu, în spatele frazei medicale inteligente " stimulează celulele limfatice intestinale", se ascunde o problemă foarte concretă – în cazul disbacteriozei, activitatea celulelor limfoide este afectată, și anume, celulele limfoide sintetizează substanțe foarte importante pentru a proteja împotriva infecțiilor - în special imunoglobuline și lizozime. O actualizare anormală a celulelor mucoasei intestinale duce la faptul că multe substanțe "neapărat" vor rămâne în intestin (diferite otrăvuri, alergeni) încep să scadă (fie sunt absorbite) în sînge.
Componența și proprietățile microflorei sunt supuse multor factori și sunt determinaţi în dependenţă de vârstă, sezon, alimentaţie, starea de sănătate generală și tratamentele care au fost luate în cazul anumitor boli specifice în parte.
Orice boală a tractului gastro-intestinal este însoțită de disbacterioza intestinală de diferite grade de severitate, dar cu o dorință specială aproape orice boală poate avea ca sursă disbacterioza: imediat ce boala afectează modul de viață (de exemplu în alimentaţie) și necesită tratament, astfel încât toate acestea vor avea un inevitabil impact asupra bunăstării “locatarilor” din intestin.
Principalii factori pe care părinții ar trebui să-l înțeleagă:
•componența și proprietățile microflorei se pot modifica sub influența mai multor factori;
• numărul mare de boli poate fi însoțit de disbacterioză;
• disbacterioza - întotdeauna o consecință;
• eliminarea disbacterizei nu afectează cauza în care s-a produs;
• eliminarea cauzelor ce duc la eliminarea rapidă a disbacteriozei.
Cel mai important:
• disbacterioza - nu este o boală;
• disbacterioza nu are simptome;
• nu sunt plângeri tipice disbacteriozei;
• nu există medicamente pentru a trata disbacterioza.
Disbacterioza – un termen microbiologic folosit pentru a descrie starea microflorei. În același timp, pentru caracterizarea microflorei intestinale şi pentru comparare. De aici şi conceptul teoretic al " microflorei normale": numeroasele studii au constatat că în corpul uman microbii intestinali de un anumit fel sunt atîţia, iar de alt fel atîţia. Și aceasta este acceptat ca normă. Încă o dată repetăm că - norma teoretică , nu are nici o valoare practică în studiul disbacteriozei.
De ce? Mai întâi de toate, pentru că este folosită analiza maselor fecale în disbacterioză, adică determină compoziția calitativă și cantitativă de microbi care trăiesc în materiile fecale.
Și sensul teoretic și practic a unor astfel de studii au identificat faptul că microbii din intestin și microbii din fecale - sunt concepte fundamental diferite și chiar studiul mai atent al scaunului nu permite concluzii obiective cu privire la microflora din intestin și desfășoară o functie foarte importantă și necesară, despre care am scris deja.
Majoritatea oamenilor de știință din întreaga lume consideră efectuarea examenului bacteriologic al maselor fecale " la disbacterioză" ca pe ceva irațional.
Acest lucru se datorează studiului informativ foarte scăzut:
• incapacitatea stabilirii "regulilor generale", deoarece eubioza este specifică fiecărui individ și depinde de vârstă, locul de reședință, deprinderile de igienă, caracterul alimentaţiei, anotimp, etc;
• rezultatele de instabilitate - analiza diferitelor cantităţi de mase fecale la diferite momente și în diferite laboratoare poate da rezultate diferite;
• lipsa rezultatelor obținute clinic de importanţă semnificativă. În primul rând, deoarece procesul de digestie se realizează parietal iar în analize "la disbacterioză " se estimează micoflora masei fecale, adică flora microbiană în lumenul intestinal. În al doilea rând, deoarece procesul digestiv se realizează în principal în intestin și nu poate fi caracterizat prin conținutul de bacterii din inferiorul intestinului gros.
Aş dori să atrag atenția asupra faptului că expresia "tratamentul disbacteriozei" și "diagnosticul disbacteriozei" nu sunt în mod inerent exacte. Mai mult decât atât - fundamental greșite. Încă o dată aş vrea să atrag atenţia: nu, nu există o astfel de boală - disbacterioză (în Clasificarea Internațională a Maladiilor OMS, cuvântul "disbacterioză" lipseşte. În literatura de specialitate în afara CSI, a găsi (cuvântul) este foarte dificil. În marea majoritate a țărilor dezvoltate, lucrătorii din domeniul sănătăţii este necunoscut diagnosticul "disbacterioz" și "analiza disbacteriozei maselor fecale).
Încălcarea componenţei și proprietăților microflorei - concept microbiologic, care poate fi ușor confirmat în urma rezultatelor analizelor. Disbacterioza - doar o manifestare a unei varietăți de boli iar proprietățile de corecție ale microflorei - una din pseudo-tratament. Acest pseudo-tratament, întrucît metodele de cercetare aplicată (analiza maselor fecale la disbacerioză) nu oferă informații obiective cu privire la microfloră. Cum poate fi corectat ceva fără posibilitatea de a obține informații obiective? Cu toate acestea, este recunoscut faptul că disbacterioza este diagnosticul mitic, pe care se poate da vina unui număr foarte mare și variat de boli, semne și simptome.
Dermatita atopică, regurgitarea, orice ( ! ) dereglare a scaunului, mirosul, culoarea și consistența scaunului, durerile abdominale, probleme cu cresterea în greutate, intoleranţa la unele alimentatie, respiraţia urît mirositoare, boli respiratorii frecvente, reacții la vaccinare, intoleranță la anumite alimente, boli dentare și alte zeci de boli, dacă nu sute de probleme pentru care nu se găsesc soluții tocmai pentru că principalul "vinovat " este declarat disbacterioza și tratamentul acestuia - singura salvare.
Ca urmare, principalele cauze ale unei anumite boli nu sunt eliminate și tot ajutorul acordat pacientului se limitează la alergarea într-un cerc între o farmacie și un laborator bacteriologic. Pentru analiza disbacteriozei, în care s-ar fi scris "normă" - o raritate uimitoare: bacterii sunt o mulțime și cel puțin una va ieşi din limitele strict stabilite de către şiinţa medicală internă.
Trebuie subliniat faptul, că popularitatea diagnosticului " disbacterioză" anume în țările noastre este în mare măsură un tribut adus mentalităţii și dorinței obligatorii de a trata şi vindeca.
În dermatita alergică trebuie, de exemplu, să evitaţi supraîncălzirea (deoarece transpirația crește simptomele bolii), de a opri experimentele cu alimentele și contactul cu produsele de uz casnic pentru curățare. Dar acesta nu este un leac. Trebuie să excludeţi ciocolata, să puneţi un filtru de apă, să aerisiți camera și să lăsaţi jucăriile colorate cu vopsele necunoscute, repet - nu sunt un leac. Dar testarea bacteriozei, depistarea oricărui exces sau deficit de clebsiella sau reducerea lactobacililor, anunțarea acestor microbi vinovați de alergie și luarea în mod active a medicamentelor- aceasta, după unele păreri se presupune a fi tratament ...
Autor: E. O. Komarovskii
Sursa: www.komarovskiy.net
